Fotbalul care n-are nevoie de Hagi. Povestea celei mai eficiente fabrici de jucatori in 2014: "Vrem inteligenta, nu macelari"
True Story
“Fotbalul romanesc nu are un Hagi in acest moment, dar un jucator ca el se naste la 100 de ani...”
PE SCURT, IN ARTICOL:
► Belgia, proiectul celui mai performant fotbal al momentului in Europa;
► Cum a reusit o tara cu 34 de cluburi profesioniste sa fie printre favoritele la Mondialul din Brazilia;
►Povestea clubului care a interzis "tacklingul" juniorilor sai si a inlocuit geniul cu inteligenta;
►Cat de mult inseamna astazi Hagi pentru Romania.
Aceasta este declaratia cu care Anghel Iordanescu a setat ceasul biologic al unei tari pentru care fotbalul e sportul cel mai vizionat, in care se investesc cei mai multi bani si care, de mai bine de un deceniu, a produs cele mai mari dezamagiri. Daca l-am asculta pe selectionerul de pe banca celei mai de succes nationale din istoria Romaniei, atunci ne-ar mai ramane un singur lucru de facut: "AMR 51 de ani. Puneti ceasul sa sune in 2065, cand ar trebui sa se nasca un nou Hagi". Acum ce facem?
Fara sa astepte nasterea unui “Hagi”, belgienii si-au potrivit ceasurile pentru o numaratoare inversa care a inceput in 1998 si s-a incheiat in 2014. In ’98, la turneul din Franta, Belgia parasea competitia din faza grupelor. Cu Hagi, Dorinel Munteanu si mare parte din jucatorii care faceau istorie in 1994, Romania reusea atunci sa treaca de Grupe, dar pierdea apoi cu Croatia. Pana la urma, ambele echipe au parasit competitia. La aterizarea in tara, directiile au fost insa total opuse...
Aceasta este povestea unei tari fara pretentii in fotbal care a ajuns una dintre favoritele la castigarea Mondialului din Brazilia.
Pana in 1998, Belgia reusise un loc 4, fara precedent in istoria acestei tari, la Mondialul din ’86. In 2002 a fost ultima sa prezenta la un turneu final mondial, pentru ca la turneele europene sa aiba patru prezente in total. Ultima a fost gratuita, pentru ca organiza, alaturi de Olanda, Campionatul European.
Belgia nu dispune de o arie de selectie spectaculoasa. Are 11 milioane de locuitori si numai 34 de cluburi profesioniste, impartite in doua ligi. Organizarea, planificarea, rabdarea si investitiile ferite de coruptie au perfectionat o fabrica de fotbalisti belgiana, invidiata si copiata chiar de catre inventatorii fotbalului, englezii.
Michel Sablon este un nume putin cunoscut in fotbal. Nu are imaginea lui Platini, renumele lui Pele si nici viata spectaculoasa a lui Maradona. In 1990, Michel Sablon facea parte din stafful tehnic al nationalei Belgiei, la mondialul din Italia. Cu cateva minute inaintea prelungirilor din partida cu Anglia, acesta pregatea pe o foaie de hartie numele jucatorilor din nationala Belgiei care urmau sa execute penaltyurile. Cu un minut inainte de final, David Platt, unul dintre marii jucatori ai Angliei, a luat mingea si a marcat golul care o trimitea pe Belgia acasa.
Un deceniu mai tarziu, inconjurat de telefoane inteligente, PC-uri, analisti, exceluri si prezentari in PowerPoint, Michel Sablon inca mai pastra in sacou un carnetel si un stilou, pe care isi nota ideile. Pe acel carnetel si-a scris “Viziunea URBSFA” (n.r.: in traducere libera, Federatia Belgiana de Fotbal). Viziunea sa vorbea despre un sistem inteligent de crestere a tinerilor, o educatie sportiva nationala, unde statul si cluburile private aveau sa colaboreze strans, un sistem de joc centralizat si un plan de investitii securizat de veniturile generate in urma organizarii Europeanului din 2000, alaturi de Olanda.
Bob Browayes, antrenorul care a trecut pe la toate selectionatele de juniori ale Belgiei si care a reconstruit alaturi de Sablon intregul sistem de fotbal din Belgia, povesteste pentru Guardian:
“Nu exista o viziune unica in privinta juniorilor. Trebuie sa intelegeti ca pana la sfarsitul anilor ’90, in Belgia, se juca atat cu libero, in sistem 4-4-2, altii jucau 3-5-2, aveam niste rezultate la echipa A, pentru ca jucam organizat, dar fotbalul era defensiv, noi traiam intr-o cultura a contraatacului.”
Vecinii au dat logistica, ei au valorificat-o printr-o munca amanuntita, consecventa si continua. Fara pauza, cei doi au pus la punct o strategie in federatie care trebuia sa devina noua Biblie a fotbalului belgian. Urmarindu-le pe Ajax si Barcelona si copiind proiectele de succes din Franta si Olanda, Browaeys a propus ca sistem obligatoriu la juniori 4-3-3, nu pentru ca genera cel mai bun fotbal, ci pentru ca producea cei mai buni fotbalisti.
“A fost vorba despre o schimbare masiva, dar am crezut in acest 4-3-3 ca este cel mai bun mediu pentru ca tinerii fotbalisti sa poata invata. Am simtit ca in acest sistem isi pot dezvolta tehnica driblingului, pentru ca viziunea noastra era rezolvarea duelului 1 la 1. Am spus atunci, cand un baiat sau o fata vrea sa inceapa sa joace fotbal, trebuie mai intai sa le arati driblingul, lasa-i sa joace liber”, spune Browaeys.
In 2001, Sablon devenea director tehnic la o federatie care tocmai reusise sa isi umple conturile cu destui bani pentru a porni o strategie pe termen lung. Organizarea Europeanului din 2000 a adus in conturi stabilitate si orizont.
Astfel, cu acesti bani s-a construit un centru national de fotbal in Tubize, langa Bruxelles, unde tot mai multi copii se inscriau pentru ca era gratuity. Expertii de la Double PASS (firma angajata si de FA pentru Premier League in 2010) au fost angajati pentru indrumare, iar Sablon a cerut Universitatii din Louvain sa lanseze un studio despre fotbalul din Belgia la nivel de juniori.
1500 de meciuri la toate grupele de varsta au fost inregistrate pe tot teritoriul Belgiei si s-a inceput colaborarea stransa cu echipele profesioniste, unde lunar existau intalniri cu directorii academiilor de fotbal pentru a eficientiza sistemul.
“De ce am inceput cu un studiu stiintific? Daca le aratam cluburilor cifrele de la U8 si U9 la baieti si fete, unde copiii atingeau mingea de doua ori in jumatate de ora, spuneau ca nu e adevarat. Acum aveam dovada, aveam cifrele in fata. Iar cei care au facut studiul au avut habar. Werner Helsen, omul care a condus studiul era un fost fotbalist si antrenor in Liga a II-a, dar si profesor universitar in acelasi timp.”
Trecerea la sistemul 4-3-3 si concetrarea tot mai mare pe copii si juniori a nascut si valuri de nemultumire. Din 2000, Belgia a ratat toate campionatele Europene si a mai prins un singur Mondial, pe cel din 2002.
“Oamenii imi spuneau: “De ce facem aceste schimbari? Esti nebun! Puteam sa jucam la Euro si tu te uiti la sistemul de joc, in loc sa te uiti la meciurile de calificare!”. "Da, aveti dreptate", le raspundeam.”
Singurul club care nu foloseste acest sistem este Anderlecht, care ii pune pe juniori sa joace 3-4-3. Explicatia data de club e simpla: “De fiecare data cand jucam vrem sa avem 70% posesie la nivel de juniori. Asta inseamna ca daca folosim 4 fundasi ii vom pune intr-o situatie confortabila. Asa ca jucam in 3 fundasi ca sa nu fie intr-o situatie confortabila.”
Nici statul Belgian nu a fost indiferent. 8 scoli denumite Topsport au fost deschise intre 1998 si 2002. Tinta lor era sa produca jucatori, fete sau baieti, intre 14 si 18 ani, sub conducerea antrenorilor din Federatie. Cluburile au contribuit si au inceput sa colaboreze cu scolile regionale de fotbal. Astfel au aparut fotbalisti precum Thibaut Courtois, Dries Mertens, Kevin de Bruyne, Mousa Dembélé, Steven Defour, Axel Witsel si Nacer Chadli, cu totii in lotul pentru Mondialul din Brazilia.
In Bruxelles, proiectul “Purple Talents”, similar cu Topsport, l-a dat pe Romelu Lukaku. Jean Kindermans, proprietarul unei scoli care colaboreaza strans cu Anderlecht, povesteste: “Ambitia mea era sa ii ajutam pe copii sa se antreneze mai mult timp. Lukaku, in clipa in care a venit la noi, avea 13 ani. Era bun, dar nu foarte bun din punct de vedere tehnnic. Era rapid si puternic, dar a trebuit sa-l slefuim.”
“In Anderlecht, in fiecare zi, 220 de tineri, de la sub 6 ani pana la U21, viseaza sa aiba candva un viitor profesionist. Cati credeti ca vor reusi? Maximum 10%. Cand nu esti un profesor bun, poti spune ca cei 200 care nu vor reusi nu sunt problema ta. Eu spun: ei sunt problema mea. Trebuie sa le explicam ca daca nu vor ajunge profesionisti din cauza unor accidentari, a increderii, a talentului, situatiei sociale, daca raman aici in Anderlecht, la final pot avea o diploma la o scoala care le va permite sa isi gaseasca un job in domeniu. Ei sunt persoane inteligente cu abilitati.”
Da, in Anderlecht, antrenorii sunt numiti profesori, jucatorii sunt crescuti sa aiba incredere in ei si intr-un sistem care are grija de ei. Kindermans il numeste pe Sablon "un vizionar genial" al unui fotbal care nu si-a planificat sa astepte 100 de ani pentru nasterea unui Hagi si a pus la cale un plan pentru nasterea unei generatii de aur.
La scoala de fotbal a lui Anderlecht tacklingul a fost interzis: “Niciun jucator pana la U21 nu are voie sa faca tackling. E interzis. Ai voie doar sa anticipezi sau sa interceptezi. Noi vrem sa crestem jucatori tehnici. Jucatorul trebuie sa gandeasca in fiecare clipa. Vrem sa crestem jucatori inteligenti, nu macelari”, mai spune Kindermans.
Acest sistem a reusit sa nasca o generatie de jucatori fantastici legitimati la marile cluburi ale Europei si considerati unii dintre cei mai talentati ai lumii. Belgia are o nationala de fotbal evaluata astazi la 348 de milioane de euro, conform site-ului de analiza Transfermarkt. Pana si nationala de tineret costa o mica avere: 78 de milioane de euro. Prin comparatie, nationala de fotbal a Romaniei este evaluata la 52 de milioane de euro.
Eden Hazard, jucatorul lui Chelsea, costa 45 de milioane de euro. Kompany joaca la campioana Manchester City si e evaluat la 35 de milioane de euro. Tot la acelasi pret este cotat si Axel Witsel de la Manchester United. Lukaku, in prezent la Everton, costa 25 de milioane, la fel si Courtois, portarul lui Atletico Madrid. 23 de milioane costa Fellaini de la Manchester United, si peste 40 de milioane de euro costa impreuna Jan Vertonghen si Moussa Dembele, ambii legitimati la Tottenham.
Belgia este unul dintre exemplele oferite in 2014 de catre FRF pentru un sistem mai bun in fotbal. Organizarea primei ligi din Belgia, cu mai putine echipe si sistem play-off si play-out, va fi implementata din 2015 in Liga I. Cu toate acestea, miscarile facute la nivel de organizare si strategie nu sunt convingatoare. Romania traieste intre visul nasterii unui nou geniu care sa depaseasca piedicile sistemului si proiecte private pe umerii carora atarna toate sperantele.
Asa se face ca in 2014 Hagi ramane singurul nume important pentru nationala Romaniei si pentru fotbal, chiar daca nu mai este in activitate. Academia sa, o investitie de aproape 20 de milioane de euro, 11 milioane numai baza sportiva de la Ovidiu, reprezinta astazi principala sursa de selectie a tuturor nationalelor de copii si juniori.
La turul de elita pentru europeanul U19, Viitorul a avut 5 jucatori convocati. La ultimul turneu de pregatire a nationalei U16 au fost 7 jucatori de la Viitorul, Nationala U17 a chemat 6 jucatori promovati de Hagi, in timp ce Victor Piturca a adus 3 jucatori de la Viitorul Constanta in turneul amical din Elvetia, unde Romania a jucat recent cu Algeria si Albania.
Hagi promite ca pana in 2020 scheletul nationalei Romaniei va veni de la Viitorul Constanta. Actualul selectioner, Victor Piturca, il asteapta pe Ianis Hagi, fiul marelui numar 10 al Romaniei, sa debuteze in Liga I. Un nou Hagi s-a nascut deja, iar alaturi de pustii crescuti de academia tatalui sau ar putea reprezenta cu adevarat Viitorul. Academia Hagi si Viitorul Constanta sunt insa proiecte private, izolate, cu interes pur economic. Jucatori sunt crescuti si mai apoi vanduti, iar o parte din profit este reinvestit.
Belgia nu e un exemplu numai pentru Romania, ci pentru intreg fotbalul. E o tara care nu a asteptat ca un nou “Hagi” sa se nasca. Astazi, tara care va juca la primul sau turneu final dupa 12 ani de proiecte, analize, investitii si rabdare nu cauta geniul, ci normalitatea.
Autor: Catalin Andrei, editor www.sport.ro
[email protected]
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
