Gestul IMPRESIONANT al unui club de 1 miliard pentru un pusti din Romania! Sufletul pe care nu-l pot cumpara nici cu TOTI banii din lume

True Story

Data publicarii: 28 Decembrie 2012, 06:58

Data actualizarii: 13 Noiembrie 2024, 13:20

Ca sa nu i se vada lacrimile, se infurie si ia atitudinea de batut pe cineva. E incruntat, dar nu-i iese deloc mutra de rau. In piesa asta, n-are cum sa mai fie bestie oricat de mult si-ar dori rolul. Echipa lui pierde tot intr-o ora si ceva.

TAGS:

Manchester UnitedEric CantonaChampions League

De data asta, 'tot' nu inseamna un meci, 90 de minute, o calificare sau altceva clasic pentru fotbal. Tot inseamna in primul rand... pe el.

Pe 9 aprilie 1997, Eric Cantona ii anunta oficial pe europeni ca s-a saturat sa-i mai distreze. Dupa Man. United - Dortmund, din semifinalele Champions League, Cantona calca in picioare scenariul pe care il scrisese pentru ultima nebunie din cariera. Credea ca Borussia ii va accepta numarul de magie si ca va ajunge la razboiul pe matura cu Zidane, in finala de la Munchen. Zizou a tinut doar pentru Lippi, in vestiar, discursul anti-Cantona. Vedetele lui Juventus au asteptat degeaba sa vada ce poate de fapt King Eric.

Dupa fluier nu se mai joaca. Stadionul ramane plin, chiar daca fotbalul a fost un chin pentru Man United. Dezamagirea oamenilor n-are nicio legatura cu drama plecatului in masa. Ce se intampla? De ce nu se grabeste nimeni? Nu muncesc a doua zi, n-au scoala? Asa o fi in Anglia dupa meciurile de Champions League? Injuraturile in limba pe care o inveti de mic la filmele cu duri n-au nicio treaba aici. Toti ochii pe Eric. Toate camerele. Toate aplauzele.

Momentul de mai sus e restul de memorie al unui copil de aproape 10 ani dupa Manchester - Dortmund. Si intrebarile sunt originale, de aceea vor sa fie acceptate.

Pentru pustiul grasut obisnuit sa i se numere blaturile in direct la TV dupa fiecare etapa din Divizia A, povestea cu Eric nu prea e din lumea lui. Ca in reclamele proaste la detergenti, are tot felul de curiozitati pentru care foloseste un ton agasant. Tatal incearca sa faca fata, dar nu multumeste cu raspunsurile simple. Mama nu vrea sa se bage decat la teme.

Echipa lui de acasa primeste dragoste doar ocazional, daca ii ridica de pe bancile de lemn ale stadionului pe oamenii de fabrica. Nu sunt pretentiosi in limbaj si il fac sa auda non-stop cuvintele (interzise) cu 'p'. Sinceritatea le salveaza de fiecare data aparitia simpatica. Din pacate, sunt necunoscuti. Oricum, copilul nu crede ca raspunsurile despre Cantona ar fi la ei.

Toamna, se joaca din nou fotbal in Champions League. Cu Manchester United, fara Cantona. Romanii de la Galatasaray tin blocate aproape toate optiunile pe TV. Liga se joaca doar miercuri seara. United se vede putin, in meciurile din grupa cu Juventus (3-2 pe Old Trafford, 0-1 la Torino). Primavara tine putin. Monaco nu-l lasa pe Ferguson sa devina Sir. Inca.

Copilul creste, dar asta nu-l rezolva cu intrebarile lui. De ce stadionul plin nu se supara niciodata? Si Eric, ce se mai intampla cu Eric? E normal sa nu mai vrei sa joci la 30 de ani? Cum adica lipsa de motivatie? Adica si el, elevul, daca n-ar avea motivatie, ar putea sa nu se mai duca la scoala? CUM vine asta? Oricum, e clar ca baietii astia de la Manchester United au nevoie ca cineva sa le spuna sa aiba mai multa incredere in ceea ce fac. Adica, sa te bata MONACO...

De data asta, nu mai streseaza pe nimeni. O sa vorbeasca direct la Manchester. Cu oamenii din club, care o sa-i spuna tot ce vrea sa stie. Cum? Doooh! Le trimite o scrisoare. Adresa din 'Fotbal de la A la Z' trebuie sa mai fie buna, chiar daca pe ultima pagina scrie ca volumul a aparut in 1984. Tipii sunt seriosi, sediile nu se schimba cu sutele de ani.

La posta, plicul e cantarit si costa cat trei cornuri cu ciocolata ca sa fie trimis. Are inauntru lista de intrebari si mesajele care o sa-i faca pe jucatori sa inteleaga ce trebuie sa faca ei in Champions League. Adica sa castige. Copilul e nesigur ca textul lui va ajunge unde trebuie. Banii s-au dus, de-acum important e ca a intrat in mainile unei doamne care n-a vrut sa-l lase in cutie, alaturi de ale celorlalti oameni de la coada.

Asta l-a facut sa creada ca autograful pe care l-a cerut de la Beckham si poza cu Henning Berg chiar pot sa vina in cutia lui postala de la Suceava. Manchester - Suceava. Oare cati kilometri or fi? Oare in cat timp ajunge ce scrisese el acolo pana in Anglia? Oare o sa-i arunce din start plicul? Oare ar trebui sa mai aiba dileme de-astea sau sa se grabeasca acasa? In epoca fara telefon mobil, intarzierea e semn de pericol maxim.

E decembrie 1998 si lumea normala il asteapta pe Mos Craciun. Au trecut doua luni si jumatate de cand plicul a plecat spre Sir Matt Busby Way, Manchester, M16 ORA. Fotbalul de Liga tocmai s-a terminat pentru anul asta. United a trecut de o grupa cu Barcelona si Bayern. Previziunile scrise cu greseli de copilul cu note prea mari la engleza au fost de top.

Poate si pentru ca scrisoarea lui ajunsese unde trebuie, Giggs, Scholes si Beckham au jucat ATAT de bine. Sigur fotbalistii joaca si pentru sufletele unora ca el, sigur se gandesc sa nu dezamageasca, sigur a contribuit si el, cumva, macar prin transfer de energie pozitiva. Pana si pixurile rosu si negru, in culorile echipamentului, au facut impresie. Sigur, sigur. Pacat ca n-a ajuns la el poza lui Berg. Si nici aia a lui Nicky Butt (a zis sa spuna de unul care nu era chiar titular, ca sa nu para ca e la fel ca toti ceilalti). Si nici autograful lui Becks. Poate la anul, cand avea de gand sa le mai scrie o data.

Cancel! In seara in care era asteptat cu mediile de trimestru acasa, nu-i vine sa creada ce-aude de la mama. 'Ai un plic!' El, plic? Plic de la cine? Ce plic? Cine putea trimite plicuri pentru el, pe numele lui? Poate e o surpriza care sa-l faca sa se simta bine pentru carnetul pe care-l tine vesel in mana?

N-are cum sa fie de la Manchester. Nu se poate. E imposibil. Chiar daca avea 11 ani, isi dadea seama in viata reala ca nimeni n-avea de gand sa adune din magazin pozele pe care le-a cerut si autografele de la Becks ca sa i le dea lui.

Nu, asta daca ar fi fost in fata oamenilor alora. Dar sa i le mai si puna in plic, sa plateasca taxe si sa i se adreseze cu 'Dear supporter'... Sa gaseasca poza cu autografele tuturor jucatorilor si un pliant cu istoria clubului? Un program cu ce urma sa se intample si cat de tare e sa intri pe pagina de net a lui United (wow, INTERNET?)? Si sa i se multumeasca pentru TOT? Adica tot lui sa i se multumeasca?

In 1998, Manchester United i-a facut unui copil din Romania Craciunul de povestit pe www.sport.ro. Un copil fara niciun fel de talent la fotbal, simpatic doar pentru ca pana si Beckham l-ar fi prins cu drag de obrazul rotund si suportabil numai cand nu punea intrebari. Dupa 14 ani, copilul spune 'Multumesc'. Si pastreaza secretul pe care 'Santa Claus' din Manchester i l-a spus despre Cantona.