Hagi, Le Roi. El Rey. The King, la 49 de ani! Momentele PRIMULUI GENIU al Romaniei capitaliste care te-au facut sa iubesti fotbalul

Imi pare rau, Rege, ca nu am putut scrie mai mult despre tine.

Este incorect sa scrii despre Rege in atat de putine caractere. Regele merita o carte, un documentar, o enciclopedie. Regele a fost unic, incredibil, irepetabil. O amestecatura de talent, munca si fantezie, nu neaparat in ordinea asta.

Imi aduc aminte ca eram prea mic ca sa imi aduc aminte de vremurile in care Regele a inceput sa conduca fotbalul romanesc, dis de dimineata, in zorii carierei sale. A inceput sa fie cel mai bun inainte sa isi bea cafeaua in Ghencea, pe trofeul Supercupei Europei (apropos, cand ti-a multumit cineva ultima data pentru golul cu Dinamo Kiev?), sau sa ia micul dejun la centrul terenului, pe Santiago Bernabeu, chiar inainte sa trimita sutul ala de la 45 de metri, direct in plasa. Al doilea jucator din istoria lui Real care a inscris de la centrul terenului. Real, Rege, Romania, ce asociere!

Imi aduc aminte insa foarte clar cum a purtat tricoul Barcelonei, cu mult inaintea lui Ronaldinho sau Messi, si imi aduc aminte cum a purtat tricoul nationalei cum nu l-a mai purtat nimeni, niciodata, de atunci. Hagi a fost "R"-ul din Romania. De la Rege. Altfel, cum s-ar fi rugat 23 de milioane de romani de el, sa revina pe gazon, sa bata Ungaria si sa ne mai duca la "inca" un turneu final?

Da, pe vremea Regelui se vorbea tot de "inca" un turneu final, dar la care mergeam, nu pe care il ratam. Nici macar soarta nu a avut curajul sa ii devieze suturile Regelui. Nici varsta nu a putut sa ii opreasca driblingurile Regelui. Regele a fost genial pana s-a retras. Ba nu, mint, Regele este genial si astazi. 

Daca ma intrebati care a fost momentul meu preferat al Regelui, m-ati pune in incurcatura. Pentru mine nu exista moment preferat din cariera Regelui. Momentul preferat e ca a existat. Ca exista. Asa cum este el, cu bune si cu rele, cu eliminari si cu faulturi, cu trageri de tricou si cu injuraturi, cu o exprimare uneori precara dar niciodata in teren.

Unii rad de Rege, altii nu l-au suportat, unii nici macar nu il vad un mare jucator. Dar fiecare regat are orbii lui, nu-i asa?

Daca mi-as putea pune o dorinta, oricat de absurda si imposibila ar fi, mi-as dori sa fi jucat o data alaturi de Rege. Sa fiu in vestiar la a doua descalecare, sa-l aud cum spune "Stati linistiti, a venit Regele sa va salveze", asa cum am auzit ca le-a spus, in gluma, baietilor. Sa fiu la capatul pasei, sa nu trebuiasca decat sa o bag in poarta. Sa fiu langa el cand dribleaza, sa rad de adversar. Si daca pierzi mingea, stai linistit, Rege, ca alerg eu dupa ea. Ti-o aduc eu inapoi. Pana la urma, Romania a jucat cu o singura tactica aproape 20 de ani: "Toate mingiile la Rege". Si au fost cei mai buni 20 de ani din istoria noastra.

Iti multumim, Rege!