Romania in zodia Fiarei! Lacatus la 50 de ani: "Imnul imi facea pielea de gaina" El a aratat ca la Steaua nr 1 = nr 7 de pe tricou
True Story
Marius Lacatus implineste 50 de ani. O viata de fotbal, mare parte la Steaua. Omul pentru care tribunele suspina indiferent de scor.
Povestea incepe la Brasov, in urma cu fix 50 de ani. Atunci s-a nascut cel mai mare numar 7 din istoria Stelei, omul adorat de tribune in prezenta si in lipsa. Determinarea si ambitia de a juca pentru Steaua si nationala au facut din el un colectionar de trofee.
Lacatus incepea fotbalul la Brasov, locul in care se nascuse. Provincia, cu mici exceptii, era inainte de '89 locul de unde marile echipe ale Romaniei de atunci - Steaua si Dinamo - se 'aprovizionau' cu jucatori. Cu cei mai buni. Debutul la Brasov, in februarie 1982, a facut ca 'Fiara' sa se remarce inca din primele meciuri.
Curand aveau sa puna ochii pe el Steaua si Dinamo. Ajunge in cele din urma la Steaua, in vremea in care se construia ceea ce avea sa devina echipa Campioana a Europei din 1986. Un pusti de 19 ani devine rapid trofeul cu care oamenii ce reprezentau Steaua se intorc la Bucuresti, fericiti ca au pus mana pe unul dintre fotbalistii de mare viitor ai Romaniei.
In primul sezon in Ghencea a marcat de 13 ori, insa nu era nimic, in comparatie cu ce urma sa vina.
In 1986 a facut parte din marea echipa a Stelei, care invingea Barcelona la penalty-uri, in finala CCE. I-a promis lui Ienei ca bate si el si ca va marca. Asa a fost, pentru ca parea ca nimic in lume nu poate opri ghiuleaua pe care a pus-o direct sub transversala. Peste ani, s-a spus chiar ca a lovit cu ura, chiar cu ochii inchisi, insa cu mania unui campion.
Acel numar 7 intrase definitiv in istorie.
Au urmat alti ani gloriosi la Steaua, pana la Revolutie. "Libertatea" l-a prins lider in atacul cu care Romania juca la CM 1990, din Italia. Acolo, Lacatus marca de doua ori in fata marii echipe a URSS, momentele cele mai frumoase pentru el sub tricolor.
Povestea mergea mai departe, insa ca un tren care oprea in alta gara: strainatatea. Ca mai toti jucatorii importanti ai Romaniei, si Lacatus avea nevoie sa joace 'afara', iar banii luati in urma sa erau foarte buni pentru un club ce tocmai scapase de comunism.
Fiorentina il transfera imediat dupa CM din Italia, insa acolo prinde numai un sezon. Trece si pe la Real Oviedo, in Spania, unde numele sau a ramas in galeria celor mai cunoscuti jucatori care au imbracat acel tricou, alaturi de Juan Mata, Santi Cazorla sau Abel Xavier.
Revine la Steaua in 1993, cat sa prinda un nou Campionat Mondial. Iordanescu, fost secund al Stelei '86, il 'uita' acasa pe Lacatus, pentru ca nu era convins de reacomodarea sa la Steaua. Cele cinci reusite in 17 partide de la revenirea in Ghencea nu erau suficiente.
Privat de cel mai tare parcurs al Romaniei la un turneu final, Lacatus a ramas cu gloria de la Steaua. Pana cand a plecat de la echipa, in 2000, el devenise jucatorul cu cele mai multe trofee interne in Romania: 10 campionate, 6 Cupe, 2 Supercupe cu Steaua. Aici mai punem si CCE, cat si SuperCupa Europei, cele mai de pret realizari ale unui club din tara.
"Exploziv", asa cum il descrie FIFA, Lacatus ramane un jucator de legenda. Multi dintre fani nici nu stiu cum de a implinit 50 de ani, cand s-au dus asa de repede. Unii, dintre cei mai tineri, nu l-au vazut jucand pentru Steaua sau pentru naitionala. El insa a dat totul:
"In 1993, cand eram la Oviedo, spaniolii mi-au spus ca pe durata contractului, doi ani, nu mai pot merge la nationala. Am decis imediat sa ma intorc in tara pentru a continua activitatea si la nationala. Cred ca oricine trebuie sa gandeasca asa. Eu cand auzeam imnul aveam pielea de gaina...", spune Lacatus pentru site-ul Federatiei.
O faza spune totul despre omul Lacatus
Ca antrenor al Stelei, dupa 0-3 in Ghencea, cu FC Brasov, "Fiara" a oferit un moment unic. Era primavara lui 2011, cand fanii erau rasculati impotriva echipei; infrangerea cu Brasov le atrasese jucatorilor zeci de bulgari trimisi din tribuna, in semn de nemultumire. La final, la initiativa managerului, jucatorii s-au asezat in genunchi in fata peluzei, pentru a-si cere scuze. Singurul care a refuzat a fost Lacatus - imediat ce huiduielile incetau, antrenorul era singurul aplaudat. A doua zi insa, avea sa-si dea demisia.
In memoria colectiva, Lacatus este urat si adorat. Iubit la Steaua, detestat de rivali. Tot in memorie raman si momentele in care din prea multa determinare intra 'la rupere', cat si cele in care era lovit fara mila de adversari. De fiecare data se ridica si mergea mai departe.
Pentru acele momente, pentru tot ce a insemnat el ca jucator la Steaua si nu numai, Lacatus va avea mereu acel numar 7 in peluza, inegalabil. In sufletele fanilor acel numar 7 a devenit, demult, primul si singurul...
Lacatus in cifre:
357 de meciuri si 98 de goluri la Steaua
47 de partide cu 17 goluri in Cupa
71 de meciuri si 17 goluri in Europa
7 goluri a dat in CCE
2 goluri lui Dasaev in poarta URSS
1 gol in poarta lui Real, la Oviedo
83 de meciuri, 13 goluri la nationala
al 5-lea marcator din istoria Stelei
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
