Eroul care a cucerit Maratonul de la Boston in carucior cu rotile! Povestea impresionanta a maratonistului paralizat, cel care si-a salvat parintele prin sport!

Fiecare parinte incearca sa ii ofere copilului sau tot ce e mai bun, sa ii asigure o viata lipsita de griji si probleme si sa nu il lase niciodata cand ii este greu - caci asta inseamna sa fii un parinte bun.

Pentru Dick Hoyt insa, sa fii un parinte bun inseamna cu totul altceva. El este cel care si-a condus de peste 1000 de ori fiul paralizat spre linia de sosire a unora dintre cele mai grele maratoane de pe planeta. Si nu doar ca l-a impins, a inotat cu el cateva sute de kilometri si a pedalat alte cateva mii.

Dick Hoyt este cel care si-a luat fiul in spate si a urcat cei mai inalti munti din America, in cele mai grele conditii. Si, de parca nu ar fi fost indeajuns, a simtit ca trebuie sa faca inconjurul Statelor Unite pe bicicleta, pentru a-i arata fiului sau frumusetea acelui continent.

Povestea celor doi a inceput in urma cu jumatate de secol, intr-un orasel mic din Massechusets, acolo unde Rick Hoyt avea sa fie condamnat inca din prima clipa cand a deschis ochii. Rick a fost strangulat in pantecele mamei sale de cordonul ombilical, fapt care i-a afectat creierul si care l-a lasat paralizat pe viata.

"O sa fie o leguma pentru tot restul vietii sale!", au fost primele cuvinte ale medicilor, "puteti sa-l puneti intr-un orfelinat, iar statul va avea grija de el".

Familia Hoyt nu a vrut insa sa auda de asa ceva. Era de datoria lor sa aiba grija de copilul pe care si-l dorisera atat de mult, indiferent cum era el.

La 11 ani de la acel moment, dupa tot atatia de chin, Dick Hoyt a mers cu fiul sau la Universtiatea Tufts, unul dintre cele mai prestigioase colegii de medicina din statul Massechusets si chiar din intreaga tara. Si acolo a primit o veste la fel de proasta, medicii spunandu-i ca Rick nu va putea niciodata sa comunice ca o persoana normala.

"Nu exista nicio posibilitate ca fiul d-voastra sa poate vorbi. Practic, in creierul lui nu se intampla nimic, nu exista niciun impuls!", au spus ei.

"Spuneti-i o gluma!", a raspuns Dick. Au facut asta, iar Rick a ras. Se pare ca se inselasera; tatal avea dreptate.

Ajutat de un calculator special, care ii permitea sa vorbeasca prin intermediul unui soft special, Rick a fost din acel moment capabil sa comunice. Primele cuvinte? "Hai Bruins!" (n.r echipa de hockey a orasului Boston - Boston Bruins).

Viata lui Rick si a tatalui sau avea insa sa se schimbe pentru totdeauna nu in momentul in care acesta a scos primele sale cuvinte, ci atunci cand tanarul si-a vazut un coleg paralizat concurand la un maraton special pentru cei cu dizabilitati, impins fiind de la spate.

Cum putea insa Dick, cel care nu facuse niciodata un sport de performanta si care nu alergase mai mult de 2 kilometri, sa isi impinga fiul intr-un maraton. Chiar si asa, a spus ca incercarea moarte nu are. Si chiar daca ar fi avut, macar voia sa ii faca pe plac fiului sau.

Aia a fost ziua in care viata lui Dick Hoyt s-a schimbat la 180 de grade. A alergat impreuna cu fiul sau, iar acesta i-a spus la final, cu ajutorul calculatorului: "Tati, atunci cand ma alergam, simteam ca nu mai sunt paralizat!".

A fost ca o lovitura in moalele capului si o sulita infipta in inima! Propozitia a inceput sa-l obsedeze pe Dick. S-a apucat de antrenamente intense, de conditionare si a inceput sa se documenteze pe aceasta tema. Era 1979 cand 'echipa Hoyt' era gata de primul maraton, cel al orasului Boston.

"Nu se poate, nu s-a intamplat niciodata asa ceva in istoria acestui maraton", au spus la inceput oficialii cursei. Ce-i drept, nimeni nu mai vazuse asa ceva la un maraton profesionist. In ciuda refuzului, cei doi au inceput sa alerge de unii singuri; asta pana in 1983, cand au fost in sfarsit acceptati intr-o cursa. Mai mult, aveau sa alerge atat de repede incat obtineau un timp de calificare pentru cursa de la Boston, in care fusesera refuzati cu patru ani in urma.

Atunci, cineva l-a intrebat pe Dick de ce nu incearca si la triathlon.

Cum putea un tip care nu mai inotase niciodata si care nu stia sa mearga pe bicicleta, sa isi care fiul de peste 50 de kilograme intr-un triathlon. Dick a incercat insa si asta.

Unde a ajuns? In timp ce tu citesti asta, echipa Hoyt are la activ peste 1000 de curse de anduranta, 70 de maratoane, dintre care 29 ale orasului Boston, inclusiv mai multe participari in cea mai grea cursa din lume: competitia "Ironman" din Hawaii.

In varsta de 72 de ani, Dick Hoyt nu s-a gandit niciodata sa alerge de unul singur, chiar daca ar fi putut castiga o multime de curse, totul pentru ca: "nimic nu se compara cu sentimentul pe care il am cand alerg cu Rick".

Cei doi au trecut insa si prin momente mult mai grele de-a lungul carierei lor de sportivi, atunci cand Dick a suferit un preinfarct chiar in timpul unei curse. Se intampla in 2003, iar doctorii aveau sa ii spuna: "Daca fiul tau nu te impingea catre sport, ai fi murit acum 15 ani!". - Deci, cine pe cine a salvat pana la urma?

Rick, care intre timp are apartamentul sau unde locuieste singur, primind insa ajutor din partea parintilor si al autoritatilor, si care, mai important, a reusit sa devina unul dintre absolventii Universtitatii de Boston, si Dick, care s-a retras intre timp intr-un orasel mic din Massechusets, continua sa faca o echipa, chiar daca zilele lor de sportivi au apus. Fac impreuna turul Statelor Unite predand lectia lor de viata si ajutandu-i pe altii sa treaca peste problemele cu care si ei s-au confruntat.

Un singur lucru isi mai doreste Rick Hoyt de la viata. Sa se poata ridica intr-o zi in picioare si sa fie el cel care isi ajuta batranul tata sa termine un maraton.