NEBUNII care iti fac pielea de gaina garantat! 99% dintre voi nu ati auzit de ei, oamenii astia sunt insa MAGNIFICI! Stadionul pe care nu vezi meciul din cauza lacrimilor de bucurie:
True Story
Despre legende care au fost si legende care ne fac weekendurile mai frumoase. Despre povestile bunicilor cu Nadia, Dobrin si Pele. Despre meciurile de saptamana asta, la care le cumparam noi bilete tatilor nostri. Despre fotbal si nu numai. AZI: Despre o formatie necunoscuta in Romania cu fani insa magici
Ce ar fi fotbalul fara suporteri? Probabil acest sport nici nu ar mai exista. Ganditi-va cat de anoste sunt meciurile din Liga 1 cand este suspendat terenul unei echipe si se aud indicatiile antrenorilor de pe margine. E clar, jocul acesta are nevoie de o audienta. E nevoie neaparat de fanii care sa cante, care sa le ofere jucatorilor si un alt scop de a juca in afara cecului primit la final de luna. Desigur, ultrasii ar trebui sa invete de asemenea sa aiba o limita - pot sa ofere un show adevarat in tribune fara sa provoace scandaluri.
As fi ipocrit sa spun ca am auzit de galeria de care voi vorbi in urma cu mult timp. I-am gasit intamplator pe Youtube cand ma uitam la galeria lui Velez Sarsfield. Insa m-am indragostit pe loc de pasiunea, de cantecele lor, de felul in care nu exista niciun fan care sa nu fie implicat total in ceea ce face galeria. Si am trecut pe lista stadioanelor pe care trebuie sa ajung si Stade Mohammed V, arena cu 80.000 de locuri a celor de la Wydad Casablanca!
 (16).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4959%2C3712%2C348%2C0&w=190)
Wydad Casablanca, echipa infiintata pe 8 mai 1937, este una dintre cele mai de succes echipe din Maroc. Desi are 17 titluri de campioana, mai multe chiar si decat marea rivala, este totusi mai putin cunoscuta decat aceasta, Raja Casablanca. Raja, echipa care a fost desemnata a treia cea mai buna echipa din Africa in secolul trecut dupa Al Ahly si Zamalek.
Asadar, Wydad Casablanca - si numele echipei este unul interesant. Unul dintre membrii fondatori ai clubului a ajuns tarziu la intalnirea in care urma sa fie desemnat numele formatiei intrucat se uitase la ultimul film al actritei din Egipt, Oum Kaltoum. Filmul se numea Wydad, cuvant care in araba inseamna iubire. Incidentul i-a inspirat sa dea acest nume clubului, un club care a avut ca prima sectie cea de inot. Acum, are 14. Sectia de fotbal a fost creata in 1939 si a jucat primul meci in fata campioanei Union Sportive de Casablanca, echipa desfiintata intre timp insa care a castigat de-a lungul timpului 16 titluri.
Dupa ce a jucat la inceput doar in Cupa, Wydad s-a inscris in campionat. Nu a fost primita insa in prima divizie de autoritatile franceze. Au intrat in liga secunda insa au promovat rapid. Cel mai bun sezon de la infiintare a fost cel din 1945-1946 cand Wydad a castigat titlul regional, avand doar 2 infrangeri in 22 de meciuri. In total, Wydad a castigat 5 titluri inainte ca Marocul sa obtina independenta, reusita de Mohammed V, cel care da numele stadionului lui Wydad. De atunci, Wydad a mai cucerit alte 12 titluri, ultimul in 2010. Wydad a reusit si sa castige Liga Campionilor in Africa in 1992, fiind finalista si in 2011 cand au fost insa batuti de tunisienii de la Esperance.
Extrem de iubita in Maroc si in Africa, Wydad este organizata si la nivelul suporterilor precum un club din Europa - fanii sunt impartiti in doua categorii, cei care fac parte din asociatie si ultrasii. Ultimii ocupa partea de nord a stadionului, peluza cunoscuta sub numele de Frimija. Culorii clubului sunt rosu-alb si au dat denumirea asociatiei suporterilor fondata in mai 2000, Royaume. Practic acestia fac legatura intre club si restul suporterilor, avand acces direct la oficiali si ocupandu-se de toate actiunile ce au legatura cu fanii. La inceput, se ocupau si de coregrafiile de pe stadion insa, in ultimii ani, ultrasii au preluat aceasta sarcina.
Les Winners ou encore Fidaiyou Lwydad sunt nepotii primilor suporteri ai lui Wydad din anii 40 si 50, cei care au s-au infruntat cu ocupatia franceza. Avand in vedere mostenirea si simbolistica acestei parti a suporterilor lui Wydad, un grup de fani tineri din toate partile orasului Casablanca au decis sa creeze Ultras Wydad. Au urmat intalniri pentru a crea un logo, a da un nume gruparii si a stabili proiectele. Pana la urma, au ales Winners, un nume care sa reprezinte perfect spiritul suporterilor care au sustinut echipa de la infiintare si care sa cinsteasca marele mit al rezistentei din secolul 20. Pentru a inaugura nasterea grupului, pe 13 noiembrie 2005, a fost facut primul steag cu logo-ul grupului Ultra Winners 2005.
Au devenit rapid recunoscuti in Africa si chiar si pe celelalte continente datorita arsenalului de bannere, steaguri si coregrafii spectaculoase care prezinta, de cele mai multe ori, istoria clubului. Winners 2005 este finantata prin vanzarea de produse - tricouri, dulciuri, jachete, esarfe, fulare si altele.
Un lucru inovator facut de cei de la Winners 2005 este ca acestia lanseaza albume cu cantecele dedicate jucatorilor si echipei! Nu au drepturi de autor pe aceste melodii si pot fi downloadate pe internet. Primul album a aparut in 2007 - Album Fida2iou Al Wydad. Au urmat Madrassa fel kora in 2008, Album Five in 2010 si Blood Brothers in 2012.
Pasiunea pusa de fanii celor de la Wydad Casablanca in fiecare cantec este impresionanta - melodiile nu seamana cu cele pe care le auzi pe stadioanele din Europa. Exista cantece ca in Anglia, sunt si scandari ca pe Italia. Iar melodia "BELKHOUJA" este cu adevarat magnifica si in acelasi timp emotionanta - pentru ca este pentru un jucator pe numele lui Youssef Belkhouja care a murit pe 29 septembrie 2001 la doar 26 de ani din cauza unei crize cardiace chiar in timpul derby-ului dintre Wydad si Raja. Pe langa o coregrafie superba (cea de mai jos), fanii aduc aminte mereu, la fiecare meci, de fundasul care si-a dat viata pe teren, din pacate, la propriu.
Mereu un fan este intrebat, in general de cei care nu sunt microbisti sau de cei care tin cu o rivala, de ce este suporterul unei anumite echipe, de ce a ales sa fie fanul lor. Raspunsul, in cazul meu, este simplu. Tin cu Liverpool pentru ca aceasta echipa m-a facut din prima sa simt ceva, m-a facut sa traiesc un meci de fotbal mult mai intens. Fanii, istoria clubului, atmosfera din jurul acestui mare club te misca. Mereu am zis ca daca o sa ajung pe Anfield, probabil nu o sa reusesc sa vad meciul din cauza lacrimilor emotiei pe care ti-o poate da numai You'll Never Walk Alone. De asemenea, cred ca pe Westfalenstadion ti se ridica parul in cap. Asta cred ca este valabil si pentru stadionul Mohammed V.
Nu auzisem de Winners 2005 iar despre cei de la Wydad nu stiam mai nimic. Insa, printr-o intamplare, pot spune ca am devenit cu adevarat fanul lor. Pentru ca pasiunea lor nu are cum sa nu te miste. Ce frumos ar fi ca mai multe galerii sa fie asa!
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
