"Nu mi-a placut niciodata tenisul. L-am urat din tot sufletul" AGASSI, povestea cutremuratoare a copilului teribil din tenis:
True Story
Depresii, alcool, droguri si trofee de Grand Slam... Andre Agassi a fost ales sa devina cel mai bun tenismen al planetei chiar dinainte sa se nasca :)
Cum ar fi ca intr-o zi, Messi sa ne spuna ca ar da orice sa nu se fi apucat niciodata de fotbal. Ca din ziua in care a primit prima minge de fotbal a simtit ca vine sfarsitul lumii. Ca Nou Camp este ultimul stadion pe care ar fi vrut sa calce vreodata.
Suna socant, poate la fel de socant ca si povestea lui Andre Agassi, un copil speriat, ales sa devina cel mai bun tenismen din lume chiar dinainte sa se nasca.
"Traiesc din tenis, desi urasc tenisul, il urasc cu o patima intunecata si secreta, si totdeauna l-am urat", este marturia facuta de Agassi in cartea autobiografica.
De-a lungul vietii, in diferite momente ale carierei sale, a incercat sa impartaseasca acest gand celor mai apropiate persoane pe care le-a avut langa el. A primit de fiecare data acelasi raspuns: "Eee... nu-l urasti cu adevarat." Apoi a venit repica: "Nu, nu ma intelegi. Il urasc."
'LA 7 ANI AS FI DAT ORICE SA MA LAS DE TENIS'
Andre Agassi s-a nascut pe 29 aprilie 1970 in Las Vegas, Nevada, oras in care a locuit pana la varsta adolescentei. A crescut intr-o familie modesta, la marginea orasului. Mama sa era functionar public, iar tatal sau lucra noaptea intr-unul dintre cazinourile de pe Strip.
"La 7 ani am vrut sa ma las de tenis, dar n-am putut. Nu doar din cauza ca tatal meu m-ar fi fugarit in jurul casei cu racheta, dar ceva inauntrul meu, un muschi ascuns, nevazut, nu ma lasa. Am urat tenisul de cand m-am apucat de el, si cu toate astea am lovit mingea in continuare, de dimineata pana seara, pentru ca nu am avut de ales."
"Indiferent cat de mult as fi vrut sa ma opresc, n-am facut-o. M-am implorat pe mine insumi sa ma opresc si am jucat mai departe, iar aceasta prapastie, aceasta contradictie intre ce am vrut sa fac si ce am facut de fapt, a parut a fi esenta vietii mele.", spune Agassi.
Tenisul l-a inceput la indemnul obsesiv al tatalui sau - Mike Agassi, pe numele lui adevarat Emamnuel - un iranian, nascut in Teheran-ul picioarelor goale, fugit in State, cu un pasaport fals, pentru a trai visul american. A reusit doar partial. A trait toata viata din bacsisurile castigatorilor de la cazinoul la care lucra noapte de noapte. Cu toate astea, a simtit ca poate sa traiasca acest vis prin unul dintre cei 3 copii pe care i-a avut. Tenisul era obsesia. Cu primii doi a dat gres, nu erau nascuti pentru a fi campioni.
'O SA FII NUMARUL 1, ASTA E PLANUL'
La Andre a fost altceva. A stiut ca va fi numarul 1 mondial dinainte sa se nasca :)
"Nimeni nu m-a intrebat vreodata daca vreau sa fac tenis, cu atat mai mult daca vreau sa-l transform in viata mea. De fapt, mama mea era convinsa ca sunt nascut sa fiu predicator. Mi-a spus insa ca tatal meu hotarase cu mult inainte sa ma nasc ca voi fi jucator de tenis profesionist. La un an, spunea ea, am dovedit ca tatal meu avea dreptate. Privind un meci de ping-pong, imi miscam doar ochii, nu si capul. Tatal meu a chemat-o pe mama mea. 'Uite, vezi cum misca doar ochii? E ceva innascut' " :)
Andre Agassi nu a avut copilarie. Tatal sau, un om extrem de dur si posesiv, a avut un singur plan - ca Andre sa joace tenis de dimineata pana seara si sa ajunga cel mai bun.
I-a interzis sa joace fotbal la scoala, la orele de sport, de teama accidentarilor.
"Esti jucator de tenis! O sa fii numarul unu mondial! O sa faci o gramada de bani. Asta e planul si cu asta am terminat."
La 14 ani, dupa ce a devinit cel mai bun jucator de tenis din statul Nevada, Andre Agassi a fost trimis la o scoala de tenis din Florida. Taxa anuala era de 12.000 de dolari, un efort consistent pentru tatal sau. Cu toate astea, Mike Agassi a considerat ca e singura cale spre progres. Andre a incercat sa se impotriveasca. N-a avut nicio sansa.
A fost inceputul unei cariere fantastice, care a avut de toate: depresii, alcool, droguri si trofee de Grand Slam. Plus o dorinta infinita de revolta, de a fi altfel, izvorata dintr-o constatare sincera a unui copil speriat: "Mie nu imi place ce fac".
PRIMUL TROFEU DE GRAND SLAM - ANDRE AGASSI ISI SUNA TATAL
A castigat primul trofeu important in 1992, la Wimbledon. Primul instinct a fost sa il sune pe tatal sau, cu care nu a avut niciodata o relatie apropiata.
"Tremuram de emotie si am pus mana pe telefon. Am format numarul lui, in Vegas. 'Tata, eu sunt! Ma auzi? E, ce zici?' Tacere. 'Tata?'... 'Nu trebuia sa pierzi al patrulea set'. Am asteptat inmarmurit, apoi am spus, nesigur pe vocea mea: 'Dar tot e bine ca l-am castigat pe al cincilea, nu?' Nu mi-a spus nimic. Nu pentru ca nu era de acord, ci pentru ca plangea. Incet, l-am auzit pe tatal meu cum plange usor si isi sterge lacrimile si stiu ca e mandru de mine, dar e incapabil sa exprime asta. N-am putut sa-l invinovatesc pe om pentru ca nu stie sa spuna ce e in inima lui. E blestemul familiei."
Pana in 2006, cand s-a retras, Andre Agassi a mai castigat alte 7 turnee de Grand Slam - 4 Australian Open, 1 Roland Garros si 2 US Open, plus alte zeci de turnee ATP.
Agassi este primul jucator din istorie care s-a putut mandri cu un 'Career Golden Slam' (castigarea tuturor celor 4 turnee de Grand Slam, plus un titlu olimpic).
OBSESIA PENTRU TENIS
Pasiunea lui Mike Agassi pentru tenis a pornit din copilarie. A fost mai mult decat un hobby. Nu a privit niciodata tenisul ca pe un simplu sport, ci ca singura solutie pentru evadarea spre o viata mai buna.
Andre Agassi povesteste in cartea sa: "Imi spunea ca la Teheran erau foarte saraci, ca dormeau pe pamantul gol si nu aveau ce manca. Intr-un colt al curtii era o groapa, iar aceea era toaleta pentru toti chiriasii. Apoi a venit razboiul, iar strazile au fost invadate de soldati britanici si americani."
"Primul cuvant pe care l-a invatat in engleza a fost 'victorie'. S-a imprietenit repede cu soldatii, pentru ca acestia ii dadeau bomboane. Intr-o zi a mers dupa ei pana la locul unde-si petreceau timpul liber - un parc in padure cu doua terenuri de tenis pe zgura."
"Nu erau garduri in jurul terenurilor, asa ca mingile sareau afara la cateva secunde. Tatal meu fugea dupa minge si le-o aducea inapoi soldatilor, ca un caine, pana cand, in cele din urma, l-au facut neoficial copilul lor de mingi. Apoi l-au facut ingrijitor oficial al terenului".
La 18 ani, Mike Agassi a fugit de razboi, ajutandu-se de un pasaport fals si s-a stabilit definitiv in America. I-au ramas intiparite in minte doua cuvinte, care usor usor s-au transformat in obsesie - 'victorie' si 'tenis'. Apoi s-a nascut Andre, iar Mike Agassi si-a gasit, in sfarsit, drumul catre 'american dream'.
***Citate din cartea 'OPEN. AUTOBIOGRAFIE', Andre Agassi - editura Victoria Books
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
