Portarul care a MURIT de doua ori: "A facut toata tara sa planga!" TRAGEDIA pe care fotbalul trebuie sa o stie:
True Story
►Meciul decisiv pentru calificare, VARDAR-STEAUA, se vede IN DIRECT la ProTV, marti, 23 iulie
"Unii oameni considera fotbalul ca o problema de viata si de moarte, nu sunt de acord. Ii pot asigura ca este o problema mult mai serioasa" - Bill Shankly, legenda Liverpool.
Moacir Barbosa. Numele asta nu spune nimic celor care urmaresc fotbalul, indiferent de cati ani o fac si cat de mult studiaza fenomenul. Povestea lui a ramas ascunsa undeva in mahalalele din Rio, dupa o incercare disperata de a sterge definitiv amintirea lui din memoria colectiva.
Pentru o natiune care respira fotbal prin toti porii, orice greseala se plateste scump. Numele asta e legat de cea mai dureroasa amintire a brazilienilor, faimoasa infrangere din fata Uruguayului pe Maracana de la Cupa Mondiala din 1950.
In fata a 200.000 de spectatori, cea mai mare asistenta din istorie la un meci de fotbal, Moacir Barbosa avea sa fie scos vinovat pentru golurile incasate de brazilieni de la marea rivala.
EL MARACANAZO
La jumatatea reprizei secunde, cand scorul era 1-1, uruguayanul Alcides Gigghia a trecut de Bigode pe partea dreapta si a sutat pe poarta, spre surprinderea lui Barbosa, care iesise pe centrare.
Mingea l-a prins nepregatit si a intrat in poarta! Stadionul a amutit iar Uruguay a castigat Cupa Mondiala pe Maracana.
Barbosa a fost scos tap ispasitor pentru infrangere, cariera sa a fost distrusa si avea sa fie blamat pentru tot restul vietii sale. "In legea braziliana, sentinta maxima este de 30 de ani. Inchisoarea mea a durat 50 de ani", a spus Barbosa cand a implinit 79 de ani.
A fost nevoit sa fuga din Rio impreuna cu sotia sa de teama miilor de amenintari!
Barbosa a fost atat de disperat sa scape de amintirile ce nu ii dadeau pace incat a ars barele portilor de pe celebrul Maracana, dar nimic nu s-a schimbat.
Cand s-a retras de pe teren a primit un cadou sinistru, o bucata din bara care s-a aflat intre el si mingea care a intrat in poarta in finala Cupei Mondiale cu Uruguay!
Lui Barbosa nu i-a fost permis sa uite acel meci, acea seara neagra, cea care a scos la iveala partea urata a pasiunii brazilienilor pentru fotbal.
El a povestit Dupa 20 de ani ca momentul finalei nu a fost cel mai greu din viata sa, ci un comentariu facut de o mama catre fiul ei, cand au trecut pe langa el pe strada: "Il vezi pe barbatul ala? El a facut toata tara sa planga!"
INTERZIS IN CANTONAMENT, INTERZIS PE TV!
Nici macar colegii sai nu au reusit sa-l ierte.
In 1993, cand a vrut sa viziteze cantonamentul nationalei care se pregatea pentru Cupa Mondiala din 1994, Barbosa a fost interzis de selectionerul Mario Zagallo, un om extrem de superstitios, de teama sa nu atraga ghinion asupra echipei.
Celelalte glorii au intrat, el a fost oprit la poarta. Nici la TV nu a fost lasat sa comenteze.
Chiar seful federatiei s-a ocupat personal ca Barbosa sa fie interzis la toate televiziunile!
Au fost, totusi, si brazilieni care i-au luat apararea. Un jurnalist a scris ca Barbosa a patit cea mai mare nedreptate din istoria fotbalului, insa n-a avut succes.
"Daca nu invatam sa ma abtin cand auzeam comentarii legate de acel gol ajungeam la puscarie sau la cimitir pana acum! Lumea uita esecurile din 1974 sau 1978, ca sa nu mai spun de rusinea din Franta 1988. Oamenii tin minte doar finala din 1950", spunea amar Barbosa intr-un interviu.
Barbosa s-a nascut in Campinas, la Sud-Est de Sao Paolo si dupa ce a jucat la cateva echipe locale s-a transferat la Vasco da Gama in Rio, unde a stat 14 ani si a castigat o multime de trofee. A fost primul portar de culoare de la nationala si a fost titular cu succes mai multi ani.
El apara fara manusi pentru a simti mingea mai bine. Iar culoare pielii sale este considerata principalul motiv pentru antipatia ce a urmat dupa momentul finalei din 1950.
Fotbalul brazilian inca nu depasise perioada rasista in care s-a aflat decenii bune!
A MURIT IN MIZERIE
Barbosa s-a retras din fotbal la 42 de ani, apoi s-a angajat ca administrator la Maracana si a lucrat acolo mai bine de doua decenii.
Dupa ce a iesit la pensie s-a mutat la Praia Grande, pe coasta din Sao Paolo. Sotia sa a murit de cancer in 1997 iar el se zbatea in saracie.
Cei de la Vasco da Gama au auzit de situatia sa si i-au dat o pensie de 800 de euro pe luna cu care si-a platit chiria pentru o casa.
Barbosa n-a avut copii si n-a tinut legatura cu rudele sale. A avut o prietena, Teresa, care l-a ajutat dupa moartea sotiei.
"Plangea pe umarul meu si imi spunea ca nu e vinovat, au fost 11 pe teren", povestea Teresa.
Barbosa a murit pe 7 aprilie 2000. Nimeni nu a venit la inmormantarea sa.
RIP, Barbosa. Descanse em paz.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
