Povestea teribila a stadionului pe care se joaca finala Copa America. De ce nu vrea nimeni sa se aseze in acest sector cu banci de lemn
True Story
Estadio Nacional din Chile poate fi considerat Stadionul "Game of Thrones" la cate crime a vazut!
Timp de doua luni, cel mai mare stadion din Chile a fost loc de joaca pentru minti bolnave. Printre spectatorii care vin zilele acestea la meciurile de la Copa America sunt si oameni care in urma cu 42 de ani erau convinsi ca acesta este iadul pe pamant.
Stadionul National din Chile, care gazduieste sase meciuri, inclusiv finala, la Copa America, ascunde o istorie tragica, patata cu sange de oamenii s-au instalat prin teroare in fruntea tarii in urma cu 42 de ani.
Timp de doua luni, stadionul a functionat drept inchisoare controlata de junta militara condusa de generalul Augusto Pinochet, temutul dictator care pe 11 septembrie 1973 a luat cu forta puterea din mana presedintelui ales, Salvador Allende. Multi dintre cei care au avut ceva impotriva noului regim si-au gasit sfarsitul sub tribunele stadionului care astazi se zguduie sub sarbatoarea de la Copa America.
A FOST CASA GROAZEI TIMP DE DOUA LUNI
Din septembrie si pana la sfarsitul lui noiembrie 1973, 41 de persoane au fost ucise si alte cateva sute au avut de suferit de pe urma torturilor inimaginabile la care au fost supusi detinutii politici.
Un sector neatins de la una dintre peluze, cu banci de lemn si beton nezugravit, aminteste de cosmarul trait aici de detinutii chilieni. Cativa dintre ei au povestit calvarul din 1973 intr-un reportaj cutremurator, publicat astazi in New York Times.
“Stadionul este sinonimul cruzimii regimului Pinochet. Ne-au facut lucruri inimaginabile aici. Acum este un loc pentru fotbal si lumea vine sa se simta bine.”, spune Rene Castro, unul dintre fostii detinuti care se bucura astazi de fotbal chiar in locul pe care in urma cu patru decenii il considera iadul pe pamant.
Arena a fost construita in 1938 cu scopul de a gazdui cele mai importante meciuri ale echipei nationale si a fost casa pentru mai multe partide, inclusiv finala, de la Cupa Mondiala din 1962.
Fotbalul a fost si motivul pentru care dictatorul Augusto Pinochet si-a regandit rapid strategia si a renuntat la a mai folosi stadionul drept inchisoare pentru cei care se opuneau regimului.
Pe 9 noiembrie 1973, pe Stadionul National era programat un meci de calificare pentru Mondialul din ’74, intre URSS si Chile. Rusii aflasera de ororile care se petreceau pe stadion si au cerut o ancheta din partea FIFA.
Rene Castro isi aminteste ca toti detinutii au fost inchisi in vestiare si obligati cu arma la tampla sa nu scoata o vorba pe durata inspectiei oficialilor de la FIFA.
Un alt detinut, Felipe Aguero, povesteste in New York Times: “Am vrut sa strigam ‘Hei, suntem aici, veniti sa ne scoateti’… dar ei pareau mai degraba interesati de starea gazonului”.
Felipe Aguero avea pe atunci 21 de ani si facea parte dintr-un mic partid din coalitia fostului presedinte, Salvador Allende. Spune ca tortura a fost la ordinea zilei in acele opt saptamani de cosmar. Detinutii erau legati la ochi, loviti cu bate si dati cu capetele de bucatile de beton de sub tribune. Dar cele mai cumplite suferinte erau atunci cand militarii puneau fire de curent pe ei.
FOTBAL ABSURD. MECI DE 19 SECUNDE CU O SINGURA ECHIPA PE TEREN
Au asistat inmarmuriti la cel mai absurd meci de fotbal jucat vreodata. Pe 9 noiembrie, delegatia URSS-ului a boicotat returul cu Chile, pe motiv ca FIFA a refuzat sa schimbe locul de desfasurare al partidei.
Un oficial FIFA le-a recomandat chilienilor sa se prezinte totusi la meci si sa dea un gol, pentru ca victoria sa poata fi consemnata. Asa ca jucatorii s-au echipat, s-au aliniat in jumatatea lor de teren si au pornit spre poarta adversa atunci cand arbitrul a fluierat startul meciului. Dupa un schimb de noua pase, fara niciun adversar in fata, chilienii au ajuns la poarta si au inscris pentru 1-0. Fluier final si calificare la Mondialul din 1974 pentru Chile.
“Este exemplul perfect pentru farsa pe care am trait-o in acele saptamani”, spune Roberto Navarrete, un alt detinut al inchisorii din Stadionul National.
Rene Castro, acum in varsta de 74 de ani, s-a intors prima data pe stadion in 2011, la un concert al trupei U2. A avut o viata de artist, iar in anii exilului din San Francisco a lucrat si s-a imprietenit cu Bono, solistul de la U2.
In timpul concertului, pe scena uriasa amenajata pe Stadionul National, Bono a strigat tare in microfon: “Rene Castro, asta e si casa ta!”
Roberto Navarrete spune ca va urmari cu sufletul la gura Copa America din fata televizorului, din casa in care locuieste alaturi de familia sa in Anglia.
Felipe Aguero si Rene Castro au bilete la marea finala de pe 4 iulie, ziua in care 50.000 de chilieni ar putea sarbatori pe Stadionul National primul trofeu Copa America din istoria echipei nationale.
Autor: Dan Pavel / [email protected]
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
