Povestea tulburatoare a singurei romance care participa la Jocurile Paralimpice de la Soci: are un picior amputat, iar COSR nu i-a oferit niciun sprijin
►Pantilimon prezinta: Duminica FAntasticilor la Sport.ro! 14:00 Arsenal – Everton, 16:00 Hull City – Sunderland, 18:00 City – Wigan!
Laura Valeanu, singura sportiva din Romania care participa la Jocurile Paralimpice de la Soci, are o poveste cu adevarat impresionanta, viata acesteia schimbandu-se radical in 2006, atunci cand a suferit un grav accident in urma careia a ramas fara un picior, relateaza adevarul.ro
In varsta de doar 24 de ani, Laura Valeanu a facut de una singura deplasarea la Soci, nici Comitetul Olimpic Sportiv Roman, nici Federatia Romana de Schi Biathlon neacordandu-i vreun sprijin in ceea ce priveste participarea la Jocurile Olimpice care vor incepe astazi, 7 martie.
Singura romana intre cei 575 de sportivi care vor fi prezenti la festivitatea de deschidere, sportivi sositi din 39 de state de pe intreg Globul, Laura Valeanu are o poveste impresionanta, prezentata astazi de adevarul.ro
Laurea a suferit un grav accident in urma cu 8 ani de zile, atunci cand o masina a intrat in motocicleta pe care se afla. Accidentul a lasat-o marcata pe viata, medicii fiind nevoiti sa ii amputeze piciorul drept, dupa mai multe operatii de urgenta menite sa ii salveze viata. Cu toate acestea, tanara nu s-a lasat invinsa si la doar 3 saptamani de la externare aceasta a reusit sa faca rost si de o proteza, cu care merge si acum.
"A fost o perioada foarte ciudata in viata mea. Nici nu am sesizat suferinta prin care am trecut pentru ca foarte multi prieteni m-au vizitat la spital. Ei stateau zile intregi cu mine si ma faceau sa uit de probleme. M-au ajutat enorm, la fel si parintii mei, carora le multumesc din suflet. Datorita lor am trecut peste acest eveniment. Mama mea, medic de profesie, s-a zbatut enorm ca sa-mi faca rost de o proteza, m-a ajutat sa ma reabilitez fizic si psihic, a fost mereu langa mine. Datorita ei am invatat sa merg din nou", spune acum tanara sportiva.
Chiar daca a ramas invalida, tanara a continuat sa practice sportul pe care il practica inca de mica: "Tata m-a indrumat spre schi si pentru asta ii multumesc. Pentru mine era foarte important sa pot schia din nou. Nu m-am gandit niciodata sa renunt la schi. Doctorii mi-au spus ca am doua variante: fie sa-mi inlocuiasca tesutul mort cu muschi de pe spate sau de pe burta, fie sa-mi pun proteza. Ei m-au asigurat ca voi putea schia din nou daca imi pun proteza. Nici n-am mai stat pe ganduri", povesteste ea.
Astfel, sportiva de 24 de ani a reusit sa invete din nou sa schieze: "La inceput mi-a fost tare greu sa-mi bag piciorul in clapar, a fost un soc pentru mine. Am inceput sa schiez prin parcare, dar ulterior m-am obisnuit si mi-am recapatat dexteritatea", iar visul i s-a indeplinit odata cu participarea la Jocurile Paralimpice de la Vancouver, din 2010, dupa alti 4 ani de stat "pe bara".
Pe langa sportul pe care il practica, Laura Valeanu este si o studenta eminenta, aceasta fiind inscrisa la Universitatea de Medicina din Munchen. In ciuda problemelor sale grave, tanara si-a dorit din rasputeri sa isi urmeze visul de a deveni medic, iar in 2009 a plecat in Germania, dupa ce a fost admisa la Universitatea Ludwig Maximilian.
"Locuiesc de cinci ani in Germania, intr-un camin studentesc. Nu mi-a fost greu sa fac amandoua activitatile simultan. Am avut momente la concursuri, cand, intre doua manse, invatam pentru facultate. Asta mi-a distrat atentia si a luat presiunea de pe umerii mei. Vreau sa-mi termin studiile si sa raman in Germania. Pentru mine cariera e foarte importanta", mai spune tanara.
Se antreneaza cu paralimpicii Germaniei
Stabilita in Germania, Laura Valeanu nu se afla pe radarul Comitetului Olimpic si Sportiv Roman, care nu s-a procupat sa-i ofere nici cel mai mic sprijin.
"Am fost sustinuta financiar doar de Clubul Sportiv Lamont Cluj Napoca, unde sunt legitimata. Presedinta acestui club, domana Sally Wood, m-a ajutat cu bani, plus ca au mai fost si cativa sponsori. In 2012 am inceput sa ma antrenez cu nemtii pentru ca aveam nevoie de colegi. Ei m-au adoptat foarte repede si ma sustin mereu. In Romania nu exista o astfel de echipa de paralimpici, daca ar fi existat, mi-ar fi placut sa ma antrenez alaturi de romanii mei".
Sursa FOTO: Facebook
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News