Rivalitatea de care s-au plictisit pana si blestemele. Cum se vede pe viu cel mai "de plastic" derby din lume
True Story
Asta nu e o poveste despre eroi si legende, ci o poveste despre tenisii rupti ai 'muricanilor ce spun soccer la fotbal si baseball la oina.
Cetateanul american care isi strange trei perechi de barbii inainte de a-si sterge ketchupul de pe buze nu prea poate rosti corect nici macar numele propriei tari. Asa ca rosteste ceva ce suna a 'Murica. De unde 'Murica a devenit si simbolul international pentru stereotipurile legate de americani. Care-s undeva in liga asiaticilor ce nu stiu sa conduca, a nemtilor rasisti, a mexicanilor lenesi si a romanilor tigani. O liga ca a lui Mitica, in sensul ca adevarul e mimat pentru hazul spectatorului.
In realitate, americanii nu-s chiar atat de rai. O natie inventata ce si-a asumat defectul de a fi artificiala si l-a transformat intr-o masina de facut bani din fake-uri. Dar nu-s fake-uri d'alea chinezesti care cedeaza la prima ploaie, sunt fake-uri adevarate, vorba lui Pristanda. Fake-uri ce rezista generatii la rand. Au inventat aromele artificiale ale sportului, au condimentat divertismentul de pe TV cu iluzii si au construit poate cea mai absurda inventie - realitatea trucata.
 (16).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4959%2C3712%2C348%2C0&w=190)
Sport, in primul rand cu numele
Iar cand vine vorba de sport, America respira plastic. Am realizat asta abia cand m-am trezit fata in fata cu cele doua mari Mecca ale sportului de peste Atlantic.
Prima - Yankee Stadium, o constructie mamut, ridicata in 2009, in care s-au bagat aproape 2 miliarde de dolari pentru a o face sa semene cat mai mult cu stadionul original. Stadion pe care l-au demolat si pe care l-au facut parc inainte sa-si serbeze "suta".
Americanii nu stau la coada, ii lasa pe turisti sa faca asta. La stadion lucreaza atat de multa lume incat n-am stat o data la rand - nici la bilete, nici la intrare, nici macar la coada pentru cel mai prost hot dog din lume, vandut intr-un carton care evident are sigla Yankees pe el.
Un program de meci - 10 dolari, iar un carnat in chifla si-o bere te cam lasa fara vreo 15 dolari. Preturi piperate pentru buzunarul romanesc, dar incepi sa tolerezi cand vezi ca din banii astia sunt postati din 10 in 10 metri angajati al caror singur scop e sa te lamureasca daca ai o dilema. Organizarea e brici!
Un alt fel de Real - Barca
Nu v-am zis pana acum ca m-am nimerit fix la meciul cu Red Sox, acesti catalani ai Americii, veniti sa lupte cu Imperiul Galactic al Realului din New York. Nici n-avea sens sa va zic, pentru ca absolut nimic din jurul stadionului nu iti dadea impresia ca esti la un mare derby. Nici macar tribunele, unde doar jumatate din stadion s-a
umplut la intonarea imnului, cealalta jumatate rumegand inca la gherete in a alege sosul picant sau cel de ceapa.
Afara, frig de crapai, iar langa mine vreo 4-5 tantici despre care n-aveam niciun dubiu ca-s de-ale locului. Si asta pentru ca venisera cu patura dupa ele. Ce om sanatos la cap, care nu stie cat de frig se lasa, vine cu patura la un meci de baseball?
Cea mai apropiata dintre doamne imi explica stadionul pe jumatate gol si lipsa de agitatie. Cica jumatate din echipa era accidentata si oricum nu prea se inghesuie lumea cand e frig afara. I-am povestit de-un meci al Stelei cu Villareal cand lumea a refuzat sa plece de pe un stadion unde faceai oameni de zapada. S-a uitat la mine
de parca brusc nu mai vorbeam aceeasi limba.
Blestemul lui Bambino
Baietii de la Red Sox vin din Boston, un oras cu campioane in toate sporturile - Bruins la hochei, Celtics la baschet si Patriots la fotbal american. Doar ca dintre toate, doar Red Sox a asteptat 86 de ani intre doua titluri succesive. Iar legenda spune ca i se trage de la "blestemul lui Bambino", transferul lui Babe Ruth, un fel de Maradona, ce a fost vandut de patronul din Boston tocmai baietilor de la Yankees.
Din banii castigati, a fost finantata o piesa de teatru pe Broadway pe care niciun fan al lui Red Sox n-a vazut-o vreodata. Yankees a devenit apoi un nume colosal, iar Red Sox a trait in frustrarea multor generatii ce n-au trait sa vada o noua victorie in World Series.
Asta-i plasticul de care vorbeam, pentru ca dincolo de povesti, baseball-ul din 2013 e la fel de entuziasmant ca un mondial de septica. Probabil sunt baieti cu bate in Ferentari ce fac mai multa miscare decat o buna parte din cei care asteptau sa creasca iarba pe gazon. Dovada ca si blestemul lui Bambino s-a plictisit prin 2004 si de-atunci Red Sox a iesit campioana de doua ori.
Am rezistat 3 innings din 9 si-am fugit inainte ca, Doamne Fereste, chiar sa se intample ceva pe gazon si sa fiu obligat sa stau. Ca si cum as fi plecat prin minutul 30 la soccer, cum ar zice 'muricanii. In metrou, mi-am adus aminte de prima mea pereche de tenisi chinezesti care s-au rupt si cat am regretat ca m-am zgarcit. La Knicks probabil ca era mai scump, dar mai bine.
Despre Mecca numarul 2, intr-un episod viitor.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
