Scrisoare deschisa pentru Rapid: "Ce glas, ce roti, ce tren... Cand ma gandesc, m-apuca PLANSUL" Mesajul emotionant despre fenomenul Rapid:

"Cand ma gandesc, m-apuca plansul...

Pai tu, Rapidule, sa mori? A patra, a cincea, a sasea liga si cate mai sunt, Dumnezeu stie unde te duci... nu e locul tau acolo. Nu-i corect sa vad asta. Nu 'faliment' e tinicheaua ta, ci 'frumusete', Rapidule.

Ma gandesc la Giussy, la Bogdan si restul, oamenii astia au stat langa tine, au plans pentru tine si au mers si la puscarie pentru tine. Noi n-am avut ce face, am stat doar in tribune sau la televizor. Cand am avut rabdare sa stam la televizor. Ca n-am putut, nu ne-ai lasat sa traim o victorie ca lumea, trebuia tu sa ne dai emotii. Asta esti tu, Rapidule, de-aia esti al nostru!

Am urlat de bucurie, am lasat toate pentru tine, Rapidule... am mers si la a II-a, si la peluza, am vazut si Potcoava, saraca si urata, dar vie la meciurile tale. Am vazut si scaune frumoase, am vazut si mingi stralucitoare. Dar si degradarea in care te zbati acum: un bolnav fara medicamente, cu promisiuni ca primesti tratament de la varul bogat din State. Oare varul ala e adevarat?

Habar n-aveam ce-i aia lider in clasament, pana sa-l vad in carne si oase pe Lucescu pe banca din Grant. Ce loc intai, ce presiune? Domnul cu 'dansa' a venit mai incolo si a plecat urat - cu gauri mari in buget si scandal. Nu s-a scufundat planeta, Rapidule, nici cu el, nici fara el. Am ramas tot noi: mana aia de oameni care suferim teribil pentru ce insemni tu. Nu de trofeele lui Copos aveam nevoie, nu de Cupele lui Razvan, nici de titlul lui tasu'...

Noi aveam nevoie de bara aia frumoasa, de scarita aia, de oamenii aia care pupa gazonul cand intra in Giulesti. Asta-i averea, nimic mai mult, Rapidule...

A fost si ploaie, a fost si vant, Rapidule. Ai cazut in B, cand pe 23 se striga impotriva Partidului, Rapidule. Ai fost in mizerie ani la randul, dar era ceva normal, mergeam pe Giulesti la pranz ca sa te vad cand altii nu te-au lasat sa traiesti, Rapidule. Te-au lasat sa suferi, Rapidule, dar ti-ai revenit si ai luat campioante si cupe. Pentru noi, astia care nu stiam ce-s alea. Nici n-aveam nevoie. Noi te aveam pe TINE.

Rapidule, iti mai aduci aminte de '67? Da, cand iti venea sa-ti rupi camasa de pe tine ca Rica innebunise de tot. Asa era el, era Tamango al nostru, Rapidule. Atunci am luat titlul, de-au mers suporterii pe jos...

Si mai stiu ca am citit despre tine. Am citit sute de pagini, ti-am citit povestea pe care n-am prins-o, ca eram prea mic. Mai stiu ca plecai sa joci in judet, 'la tara', ca in oras erau doar doua echipe. Aceleasi doua. Era deja '80 si ceva, tu n-ai avut loc sa respiri aici, doar pe Giulesti simteai ca esti acasa, dar in B.

Si Copos, Rapidule. Cu prajiturile alea din care a iesit un titlu... si al doilea, in 2003. Cand a venit Lucescu si-am vazut prosopul ala zburand spre banca, ce tare am mai ras... Si bricheta aia, ca sar deja la altele, cum n-am putut sa plangem atunci de ura, doar am simtit ca nu e drept. Si Buga, cu calcaiul ala si Nico nebunu' cu suturile alea trimise direct de langa Triaj...

Asta ai fost Rapidule... Ai fost? Pai da, se pare ca vorbim la trecut, incet, incet. Peste luni de zile nu mai intreaba nimeni de '-escu' si '-ir', ca n-au ridicat o data in picioare mii de oameni. Ba, din contra, i-au facut sa-si blesteme soarta, sa-ti blesteme soarta, nu si numele, Rapidule... Peste zeci de ani raman legendele, asta ne-ai invatat, Rapidule. Avem alte nume, avem Pancu, Tara, Neagu, oridinea-i tot una. Stim amandoi.

Of, cand ma gandesc la cate campionate am visat, dar tu le-ai facut praf pe final... cate Cupe, cate ultime minute si scoruri intoarse de 'aialalti' de la 3-0 pentru tine. Sau 2-0, cat o fi fost, c-am vrut sa le uit pe toate, dar tu o faceai din nou, si mai lata...

Si tramvaiele care plecau pline dupa serile de Cupa Uefa si nocturna aia stinsa 'din greseala', cand ni s-a dus vestea in lume. Toate ale tale au fost, Rapidule. N-ai lasat pe nimeni sa te faca praf, nea Mincea Geamgiu' spunea cel mai bine. S-a dus cu porumbeii lui cu tot si ne-a lasat aici sa ne plangem unul altuia pe umeri ca mori cu zile, Rapidule.

Ce e pana la urma fotbalul de-acum? Un gazon, niste linii si o minge. Alt Coe, alt Baratky, alt Culae Lupescu, alt Sumudica. Dar alt Rapid n-are cum sa mai fie.

Tu esti Pittis, ai ceva din Fanus, ai glumele lui Nicu Constantin si prestanta lui Dem Radulescu. Asta esti, Rapidule, iar daca mori de tot, o sa mai traiesti ca ei - doar cu spiritul...

Si de galerie ce sa mai zic? N-am cuvinte mai frumoase decat muzica peluzei... suna prea bine, te invidiaza unii pentru cei care te imping de la spate. Si ai si imn, poate cel mai frumos. E sufletul tau in glasul ala al rotilor de tren, Rapidule.

Si cate 'mese verzi' am mai vazut, cate imagini cu interzisii la balcoanele din jur si cate altele cu focurile din tribune. Tobele... si trompeta de pe vremuri... Erau ale noastre, Rapidule, de nebuni faceam astea. De nebuni dupa tine. Si cate scaune s-au rupt, cati jucatori au mai fugit peste liniile din spate si cata ploaie am mai indurat pentru tine. De nebuni, Rapidule, iti aduci aminte. Le-ai trait pe toate.

Dar nu cred ca e gata, n-are cum sa fie. O insolventa, un faliment si conturi goale... astea-s din anii astia, pe care-i traim cu totii. Si-ai vazut ca de fiecare data cand ai cazut mai rau, si mai tare ne-am chinuit impreuna sa ajungi ce-ai fost. O mai facem o data? Da!

Acum e un dosar, o foaie si un scris. Ce glas, ce roti, ce tren...? Se trage linie, pacat de tine, vis frumos..."