Cand un vis inseamna mai mult decat orice! Un accident i-a sfasiat trupul, dar nimic nu i-a putut lua vointa! Povestea CAMPIOANEI care a trecut prin foc pentru a ajunge la apa:
True Story
Despre legende care au fost si legende care ne fac weekendurile mai frumoase. Despre povestile bunicilor cu Nadia, Dobrin si Pele. Despre meciurile de saptamana asta, la care le cumparam noi bilete tatilor nostri. Despre fotbal si nu numai. AZI: Povestea 'sirenei' sud-africane care a trecut prin foc pentru a ajunge la apa.
"Tot ce mintea unui om poate concepe si crede, poate realiza", spunea Napleon Hill in urma cu jumatate de secol, vorbe care se regasesc atat de bine in povestea inotatoarei Natalie du Toit, sud-africanca care a reusit sa treaca peste cea mai grea lovitura a vietii, peste cel mai negru cosmar, si si-a indeplinit visul.
Natalie si-a inceput cariera inca de foarte tanara, cand era doar o pustoaica rebela care visa la celebritate. Ce-i drept, avea toate motivele sa o faca, era tanara, avea entuziasmul de partea ei, dar cel mai important, avea un dar divin, se nascuse pentru a face sport.
Asta pana intr-o zi, cand totul a fost la un pas sa se ruineze. Avea doar 17 ani. Era o zi ca toate altele, ea se intorcea de la antrenamentul zilic de la bazinul de inot, cand, aflata pe scuter, a fost izbita brutal de o masina. Ranita extrem de rau, cu lovituri la cap, coloana, dar mai ales un picior, Natalie a fost trasportata de urgenta la spital, acolo unde, dupa o saptamana de coma indusa, medicii au luat cea mai grea decizie pentru a o putea salva; trebuiau sa ii amputeze un picior.
"Imi amintesc ca m-am trezit si am simtit durerea, apoi am intrebat-o pe mama cand or sa faca amputarea. Atunci ea mi-a zis ca deja o facusera", avea Natalie sa spuna mai tarziu.
Totusi, asta a fost abia inceputul povestii. Un inceput dramatic pentru o poveste senzationala de viata. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, Natalie a iesit din spital mai puternica decat isi poate imagina cineva, poate decat isi imaginase si ea. La trei luni dupa operatie, cand durerile inca o chinuiau, tanara intra deja in bazinul de inot. Trebuia sa o ia din nou de la capat, sa invete din nou tot ce in urma cu doar cateva luni stapanea la perfectie si in care era una dintre cele mai bune.
Nu a trecut mult pana s-a ivit si prima competitie. Jocurile 'Commonwealth-ului', acolo unde, de la prima participare, cucerea deja doua medalii de aur si stabilea recordul mondial de timp pentru atletii cu dizabilitati.
Ea avea insa alt vis, voia la Jocurile Olimpice. "Intotdeauna mi-am dorit si am visat la momentul ala, iar faptul ca mi-am pierdut un picior nu ma poate opri. Nu a schimbat nimic."
I-a luat sapte ani ca sa isi indeaplineasca visul, sapte ani lungi si grei de antrenamente si de terapie, atat fizica cat si psihica, sapte ani in care a cucerit unele dintre cele mai importante trofee ale tarii sale si in care a fost desemnata una dintre cele mai bune sportive, fiind chiar decorata cu numeroase medalii, SAPTE ANI IN CARE A SUFERIT, a cazut si s-a ridicat; a continuat si a castigat.
In 2004 a incercat pentru prima data sa mearga la jocurile olimpice; a concurat in calificarile pentru Atena, insa nu a reusit. Nu era destul de pregatita.
A venit insa ziua de 3 mai 2008, ziua in care norocul si-a intors fata si catre ea. A mers la Sevilla pentru a concura in proba 'maraton' de 10 kilometri, acolo unde a reusit sa obtina cea mai mare realizare. A terminat la doar 5 secunde in spatele castigatoarei si s-a calificat direct la Jocurile Olimpice de la Beijing.
2008, anul in care toata planeta a aflat de Natalie du Toit. Sau toti cei care se uita si la altceva decat fotbal?! Sud-africanca a fost aleasa sa fie port-drapelul Africii de Sud la Beijing, unde nu si-a dezamagit poporul. A concurat din nou in cursa de 10km, in care se calificare, si a terminat pe locul 16. Ce inseamna locul 16, ar spune unii, insa pentru o atleta in situatia ei era cea mai mare victorie. Natalie a terminat cursa la doar 1 minut si 22 de secunde in spatele castigatoarei si, din nefericire, nu a castigat o medalie, insa a castigat admiratia tuturor.
Doar o luna mai tarziu, Natalie revenea la Beijing pentru Jocurile Paralimpice, unde avea sa castige CINCI medalii de aur, pentru ca patru ani mai tarziu, la Londra, sa ia inca o medalie de argint, Jocuri dupa care a decis sa se si retraga.
Ce face acum?
Pe langa sport si inot, Natalie si-a dedicat viata actelor de caritate si a copiilor neajutorati din Africa de Sud, tara cu unul dintre cele mai ridicate niveluri de criminalitate, tara in care tinerii si copiii fac mult prea devreme cunostinta cu abuzurile si violenta. Ajuta copii si adulti deopotriva care nu pot trece la fel de usor ca ea peste socul unui astfel de handicap. Altora le plateste din buzunarul ei tratamentul, iar altora le cumpara carucioare care sa ii ajute sa se deplaseze.
Povestea 'sirenei' sud-africane merge mai departe, iar astea sunt versurile pe care le rosteste in discursurile sale motivationale.
‘The tragedy of life does not lie in not reaching your goals;
The tragedy of life lies in not having goals to reach for.
It is not a disgrace not to reach for the stars,
but it is a disgrace not to have stars to reach for.’
SURSA FOTO: GETTY IMAGES
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
