Super Dan Petrescu a tremurat de nervi si nimeni nu l-a putut opri! Secretul de milioane din cel mai bogat vestiar al Planetei a fost aflat! Dezvaluiri incredibile

Pustiul sau il trage de maneca si ii umbla la ceas. Banii nu mai inseamna nimic in fata timpului pe care Roman trebuie sa-l petreaca alaturi de copil. Contul tatalui nu mai e bun nici macar de jucarie. Baiatul se agita cu mainile pe tastatura si ii arata ce stie sa faca pe calculatorul lui nou. Joaca fotbal. Parca in aceleasi culori de care tati se despartise putin mai inainte. Ce-o fi si cu fotbalul asta?

E 1998. Chelsea face Europa sa se indragosteasca de ea. Joaca pentru copii, pentru poveste, pentru fotbal. Albastrul romantic revine la moda alaturi de Vialli, Zola, Poyet, Wise, Flo, Casiraghi, Di Matteo sau Desailly. Si de Super Dan Petrescu. Pasiunea se vede in zambetul de dupa goluri, in piciorul lui Gianfranco, in entuziasmul gata sa explodeze pe Stamford Bridge. Chelsea se joaca, are chef de glume si atrage milioane de fani. Bogatia lor nu se masoara in bancnote.

In coltul vestiarului, timid, John Terry. Pustiul abia promovat de la Academie, e lasat sa viseze alaturi de idolii lui. Nu-i vine sa creada ca are voie sa ia din mirosul gazonului alaturi de zeii din Premier League, ca stadionul se umple si pentru el, ca numele i se aude la televizor. Cand iese la incalzire, asteapta reactia publicului, insa nimeni nu-l observa. Nu-i nimic, o sa le arate in curand cine e.

28 octombrie 1998, Cupa Ligii. Chelsea - Aston Villa. Vialli are multe pe cap. E si jucator, si manager, ii e greu sa multumeasca pe toata lumea. La 4-1 pentru baietii lui, ii face semn lui Super Dan ca e momentul copilului. Adica al lui Terry. John zboara in teren, insa Dan nu pricepe gestul. Isi iese din minti la marginea terenului, refuza sa-l salute pe pusti si se ia de oamenii care sar sa-l acopere cu geaca de ploaie. Asta e Dan, poti sa nu-l iubesti? Cateodata, da, chiar poti. Pentru Terry a fost posibil. :)

"M-am batut de multe ori cu Terry. E normal, cred. John tocmai venise de la echipa de tineret, voia sa impresioneze. Avea o pasiune extraordinara, iar la antrenamente asta poate crea conflicte. A vazut ca eram un jucator cu personalitate si a vrut sa-mi arate ca el e mai tare. Ma gandeam ca va ajunge cineva, insa nu credeam ca se va ridica la acest nivel". Asta e versiunea lui Dan.

Pentru Terry, visul n-a fost tocmai confortabil de suportat. "Dan mi-a dat un sut in fund chiar la primul antrenament. Eu am intrat prin alunecare, lui nu i-a placut si mi-a dat una. A intervenit Dennis Wise, l-a luat de gat si i-a zis sa nu se mai ia de mine, altfel va avea probleme cu el. Mie mi-a spus sa mai intru asa, ceea ce am si facut. Din acest motiv, relatia dintre noi n-a fost tocmai buna", povesteste JT.

Petrescu s-a obisnuit greu cu gandul ca pustiul arogant va fi mereu acolo. De la primele tacklinguri in noroi, Terry si-a ajutat statuia pe Stamford Bridge sa existe. In 2000, Super Dan si-a luat cantecul din peluza si a plecat la Bradford. Terry a fost imprumutat la Nottingham Forest, insa era prea bun pentru ca tupeul nesimtit sa mai conteze in contractul sau. S-a intors la Londra pentru banderola, pentru statuie, pentru legenda.

In 2003, Abramovici l-a luat prieteneste de dupa umar si i-a propus sa viseze impreuna. Acum, John era zeul pe care fiul sau i-l arata din joystick. Cea mai scumpa jucarie nu mai avea pret.