Tara in care SPERANTA a fost impuscata in plina strada a pornit din nou la lupta: "Totul pentru Andres!"
True Story
Iunie 1994 - momentul in care speranta a 40 de milioane de columbieni a pierit odata cu Andres Escobar.
A jucat impotriva lui Hagi si Popescu la Campionatul Mondial si a pierdut, insa mai avea o sansa, trebuia sa castige in fata Statelor Unite pentru a se califica. Visul de a participa la un Campionat Mondial si a de reprezenta culorile tarii sale s-a transformat insa intr-un cosmar, iar mai apoi...in moarte si lacrimi.
Vedem in aceste zile o nationala a Columbiei plina de vedete precum Cuadrado, Rodriguez sau Jackson, o nationala care si-a castigat grupa cu Grecia, Japonia si Coasta de Fildes si va juca in optimi. O nationala care arata un fotbal spectacol sub comanda argentinianului Pekerman, insa o nationala care, desi invizibile, este inca marcata de cicatricile facute de traficantii de droguri in urma cu 20 de ani.
Nationala de astazi a Columbiei nu joaca doar pentru cei 40 de milioane de oameni care au ramas "acasa", insa si pentru eroul Andres Escobar, fundasul care si-a dat viata pentru echipa sa. La propriu.
Andres Escobar a jucat pentru Columbia la turneul final din 1994, unul dintre cele mai asteptate de pe continentul american. Organizata in Statele Unite, competitia a ramas si astazi una dintre cele mai spectaculoase, prin prisma audientelor, dar si cea mai trista.
Nationala de fotbal a Columbiei mergea in SUA cu ganduri mari si visa sa castige Cupa Mondiala. Si nu era doar un vis, pentru ca toti vedeau Columbia printre favorite. Sud-americanii jucau insa pe umeri cu o povara grea, aceea a unei natiuni desconsiderate si saracite de coruptie si de traficanti.
Iar presiunea, dar si faptul ca au dat in primul meci de cea mai puternica echipa a Romaniei din intreaga istorei, a facut ca nationala Columbiei sa cedeze. Era 18 iunie 1994, iar "Regele" Gica Hagi inscria poate cel mai frumos gol al carierei sale, un trasor de la 30 de metri. Raducioiu marca si el de doua ori in poarta lui Oscar Cordoba si partida se termina 3-1 pentru Romania.
Astfel, lucrurile se complicau pentru columbieni, care aveau neaparata nevoie de o victorie impotriva tarii gazda pentru a mai putea spera la calificare. Jucatorii continuau sa creada, insa mai multe telefoane primite i-au ingrozit. Capii cartelulilor de droguri pierdusera multi bani pe meciul cu Romania si nu mai era loc de greseli: "Castigati meciul cu SUA sau veti avea de suferit. Si voi, si familile voastre".
Citeste si:
Minorele Cupei Mondiale. Portretul prostituatei de 17 ani care isi vinde trupul
In varsta de 27 de ani, Escobar, fotbalist care, paradoxal, purta numele celui mai mare traficant din istoria Columbiei, era unul dintre liderii echipei, cel care, dat fiind ca juca pe postul de fundas central, trebuia sa fie unul dintre pilonii de rezistenta. Toti stiau insa ca fotbalul e un joc, azi castigi, maine pierzi, toti stiau ca orice se poate intampla, iar gandurile lor erau doar la cei de acasa.
Al doilea meci al grupei s-a jucat la Pasadena, pe Rose Bowl Arena, in fata a 95 de mii de fani extaziati. Columbia juca pentru salvare, Statele Unite jucau doar pentru onoare, caci echipa lor era incomparabil mai slaba cu cea de acum. Minutul 35 avea sa consemneze cea mai importanta faza a meciului, era minutul in care Andres Escobar isi invingea propriul portar la o faza simpla, dupa o centrare primisa de pe partea stanga. Escobar s-a intins pe spate si si-a pus mainile in cap. A stiut ca sansele de calificare se spulberasera. De acolo, jocul a curs pentru americani, care au mai reusit sa marcheze o data prin Earnie Stewart si sa obtina cele 3 puncte.
Fluierul de final al partidei nu avea, insa, sa aduca si finalul cosmarului. Jucatorii Columbiei plangeau in vestiar si cautau sa-si avertizeze familiile. Escobar se temea si el pentru viata celor dragi si stia ca el este cel mai expus dupa autogolul marcat. Meciul cu Elvetia, ultimul al grupei, nu mai conta. Columbia a castigat cu 2-0 partida, insa degeaba. Astfel, jucatorii au apucat-o care incotro. Unii s-au indreptat spre Europa, unde jucau, altii au plecat sa viziteze SUA, iar unii s-au intors acasa. Asta a facut si Escobar, cel care s-a dus la logodnica sa, dentist in Medellin.
Fundasul incerca sa uite de nereusita din SUA si de amenintari si sa se bucure alaturi de iubita lui. Era cufundat in ganduri, dar nu lasa sa vada asta. Iesea cu prietenii si le povestea despre Mondial, dar si despre planurile sale de nunta cu Pamela Cascardo.
O astfel de iesire cu prietenii avea sa-si aduca si moartea lui Andres Escobar. Se intampla la cateva zile de la revenirea in Columbia (2 iulie 1994). Fotbalistul a stat pana tarziu dupa miezul noptii intr-un bar, iar finalul petrecerii era si finalul vietii sale. Andres Escobar a iesit din barul in care petrecuse alaturi de prietenii sai la ora 3 dimineata, moment in care trei barbati s-au apropiat de masina sa si au scos pistoalele. Fara prea multe cuvinte, acestia au inceput sa traga. O data, de doua...de sase ori! Dupa fiecare glont strigau "goool". Escobar era lasat intr-o balta de sange si declarat mort la scurt timp.
Atacatorii s-au facut repede nevazuti, iar singurul lucru gasit a fost masina acestora, care fusese furata.
A doua zi, cateva sute de mii de oameni au iesit pe strazile din Medellin, iar in Statele Unite nu se mai transmiteau imagini de pe terenurile de fotbal, ci din Columbia. Columbia murise pe jumatate odata cu Escobar.
Criminalii care l-au ucis pe Andres Escobar au fost in cele din urma indetificati si prinsi. Acestia au recunoscut ca l-au omorat pe fotbalist la ordinul unor traficanti de droguri si ca au primit bani pentru asta. Doi dintre ei au scapat fara ca macar sa calce intr-o inchisoare, iar ultimul, cel care a apasat pe tragaci, a primit 43 de ani. Cu toate acestea, a facut doar 11 si a fost eliberat pentru "buna-purtare".
Andres Escobar a murit pe 2 iulie 1994 din cauza unui joc de fotbal, iar speranta a milioane de columbieni ca tara lor va scapa de saracie si coruptie a fost spulberata.
Acum, la fix 20 de ani distanta, nationala sud-americana participa din nou la un turneu final, primul dupa o pauza foarte lunga. Cuadrado si Jackson sunt cei care se lupta pentru a readuce speranta in tara lor, dar nimeni nu uita de faptul ca un barbat in varsta de doar 27 de ani si-a dat viata pentru tara lui.
Escobar a zis cu putin timp inainte sa moara ca "viata nu se termina asa". Si poate ca e adevarat, poate ca el este cel care ii ghideaza pe fotbalistii de acum. De acolo de sus, din ceruri!
Andrei Jipa
[email protected]
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
