Tata si fiu, legendele care au UIMIT lumea! Messi, Henry sau Mourinho au fost impresionati de povestea lor! LACRIMILE unui jucator genial:
True Story
De multe ori in viata mentalitatea de invingator te face sa poti termina in picioare cele mai mari batalii. Daca esti cu mintea in fix locul potrivit la momentul potrivit poti trece peste cele mai mari insuccese, doar ca sa o mai iei de la capat inca o data.
Este si cazul lui Eidur Gudjohnsen, legendarul jucator islandez, care s-a despartit in lacrimi de culorile tarii pentru care a jucat vreme de mai bine de 17 ani.
Totul incepea in 1996, cand cel care avea sa devina un atacant pe care Barcelona sau Chelsea aveau sa se bazeze in anii urmatori, pasea pe terenul de fotbal. Nu era orice teren: era cel pe care juca echipa nationala a tarii sale - Islanda.
 (16).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4959%2C3712%2C348%2C0&w=190)
El avea 17 ani, era la prima selectie si la prima sansa. Iar ca sa intelegeti de ce incep povestea cu un asemenea amanunt, Eidur intra ca rezerva, adica inlocuia un alt jucator: pe Arnor Gudjohnsen, tatal sau, in varsta de aproape 35 de ani!
Paradoxal, cei doi nu au apucat sa joace vreodata impreuna, dar sunt prima si singura pereche tata-fiu care au fost pe foaia de joc la un nivel inalt, asta chiar daca nu au apucat sa evoluzeze impreuna.
Regretul ambilor vine si din faptul ca dupa acel meci din aprilie 1996, cand Islanda castiga cu 3-0 in fata Estoniei, tatal si fiul urmau sa joace in acelasi timp intr-un alt meci, programat ulterior. Numai ca Eidur isi facea praf glezna la un turneu de U-18 al tarii sale si rata timp de doi ani echipa nationala. Intre timp, Arnor se retragea de la echipa nationala...
Tatal, fiul si lacrimile
"Ramane cel mai mare regret al meu ca nu am jucat impreuna, stiu ca e si al lui Eidur. Dar asta e viata", spunea Arnor la putin timp dupa visul ratat.
Pentru tatal sau, cel care intre 1983 si 1990 a scuturat plasele atator echipe cand juca in tricoul lui Anderlecht, acest vis inflorise inca de cand pustiul sau avea 9 ani, iar el 25. Atunci recunostea ca nu conteaza golurile, cluburile sau banii, doar imaginea sa pasandu-i lui Eidur, un copil talentat inca de pe atunci. Nu s-a intamplat asa.
Si viata chiar a mers mai departe: pentru Eidur, tatal sau era un model. 'Batranul' jucase de 73 de ori pentru Islanda, in tricoul careia marcase de 14 ori. Un atacant bun, care avea in palmares trei titluri, doua Cupe si doua Supercupe cu Anderlecht, dragostea vietii sale in fotbal. O finala de Cupa UEFA in 1984, o semifinala de ECC (Champions League) in 1986 si inca doua sferturi in 1987 si 1988 erau bornele unei cariere cu care nu multi jucatori se pot mandri.
Cautand bine in istorie, trebuie spus ca romanii si-l amintesc pe Arnor: a jucat de doua ori impotriva Stelei in 1986, la victoria cu 1-0 din Belgia a lui Anderlecht si la 3-0 pentru Steaua la Bucuresti. Dupa acea semifinala de ECC, Steaua castiga primul si singurul trofeu imens din istorie. Dar asta e o poveste care s-a spus de atatea si atatea ori.
Eidur si talentul sau
Revenind la copilul Eidur, de amintit ca talentul trebuie gestionat. Asa ca potentialul sau urias si rarisim intr-o tara de 300.000 de locuitori, cum este Islanda, trebuia sa fie slefuit. Arnor trece de partea cealalta si devine impresarul fiului sau. Tanara speranta ajunge in curtea celor de la PSV. Olandezii aveau una dintre cele mai bune academii din fotbal in acel moment. Jucatori de clasa mondiala au iesit de acolo cu gandul ca intr-o zi isi vor putea face poza cu cele mai importante trofee pentru un jucator. A fost si cazul lui Eidur.
Cu tatal sau in spate si talent cat cuprinde, Eidur face pasul: Bolton il dorea pe copilul talentat de la PSV. Atacant, la fel ca si tatal sau, Eidur avea si pasiunea varfului doi, dar si pasa ca un numar 10. Ceva frumos pentru mecanica unui fotbal in care nu aparuse tiki-taka.
In 1998, cand englezii il conving pe copilul de 19 ani ca Anglia e locul portrivit pentru el. Cele 19 reusite pentru Bolton ii convingeau si pe cei de la Chelsea ca Eidur e omul care le trebuie intr-un atac din care si Mutu avea sa faca parte la un moment dat.
Chelsea
Asa ca pentru Gudjohnsen, ajuns vedeta in Islanda si nu numai, urmeaza o serie de sase sezoane la cel mai inalt nivel. Intre 2000 si 2006, Eidur rupe plasele la Londra. Era cel mai important club din cariera sa, asa ca s-a pus pe treaba: in primul an la Chelsea, Eidur marca de 23 de ori si ii pasa cat era nevoie lui Hasselbaink, colegul sau din atac reusind si el alte 27 de goluri pana la finalul sezonului.
Era un star la Chelsea, ca sa fim sinceri.
A jucat acolo timp de sase ani, intre 2000 si 2006 si a fost una dintre afacerile extrem de profitabile pentru rusul Abramovici. Bolton voia sa-l dea pentru o suma de cel putin 10 milioane de lire, insa cum clubul nu reusise sa promoveze in Premier League in 2000 si avea probleme financiare, Chelsea a profitat si i-a obtinut semnatura pentru doar 4 milioane de lire. O suma ridicola, daca e sa ne gandim la ce buget avea sa impuna magnatul rus in 2003, cand pleua clubul.
Alaturi de banii lui Abramovici, pe Stamford Bridge au aparut si vedetele: Mutu, Drogba sau Crespo fiind intre cele mai grele nume, in ce ordine doriti. Asa ca locul islandezului intre titularii obisnuiti era deja pus in pericol. A jucat, pana la urma, un total de 263 de meciuri pentru Chelsea, in toate competitiile.
In sase ani, Eidur a castigat la Chelsea cinci trofee: doua titluri, doua FA Community Shield si o Cupa a Ligii. In total a marcat pentru londonezi de 77 de ori.
Povestea lui merge mai departe: Gudjohnsen parea sa fie omul bun la toate - juca in centru, juca pe aripi sau in atac. Mourinho il reinventase la Londra, asa ca Real Madrid il voia in Galaxie, dar si Ferguson il cerea la United.
VIDEO cu un super GOL vs. Leeds
Pentru goluri cum a fost acesta, din victoria cu Leeds, in 2003, Eidur ajunge pana la urma la Barcelona! In vara lui 2006, catalanii plateau 12 milioane de euro pentru atacantul islandez, o afacere de ambele parti: Chelsea incasa aproape de trei ori mai multi bani decat platise pentru el in urma cu sase ani, iar Barca il inlocuia pe veteranul Henrik Larsson, plecat pentru a-si incheia cariera in tara sa natala.
Urmeaza meciuri mari in Champions League, cu un gol marcat imediat dupa transfer in poarta celor de la Chelsea, fosta sa echipa. A ajuns in joace alaturi de Ronaldinho, Deco, Messi, Iniesta, Xavi sau Henry. Chiar daca nu era un titular incontestabil, pasele sale sau golurile marcate mai ales pe finalurile de meci il faceau unul dintre cei mai buni jucatori din echipa.
Pana la urma, 2006-2009 a fost cea mai buna perioada carierei sale: 112 meciuri pentru Barca, 18 goluri, un titlu, o Cupa, doua SuperCupe, o SuperCupa a Europei si un minunat trofeu al Ligii Campionilor (2009).
Finalul
Apoi, Barca lui Guardiola se concentra mai mult pe tiki-taka, un 'film' din care Eidur nu avea sa mai faca parte. La 31 de ani, cat avea in 2009, islandezul semna cu Monaco, insa n-a fost sa fie cea mai buna mutare. Urmeaza intoarcerea in Anglia, la Tottenham, imprumutat, apoi un transfer definitiv la Stoke. Dupa mai multe accidentari, un alt imprumut la Fulham, contactul cu Premier League este incheiat intr-o noapte in care sefii in lui Stoke ii cer sa plece.
2500 de fani nebuni il asteaptau in Grecia, la Atena, dupa ce presa anunta ca starul Gudjohnsen a semnat cu AEK. Venise un castigator al Ligii la echipa lor. O vedeta care facuse furori la doua echipe uriase: Cheslea si Barcelona. De aceea, grecii l-au primit in numar mai mare decat l-au asteptat pe Rivaldo, atunci cand a semnat cu AEK...
Urmeaza un sezon in Grecia, in care inscrie, dar sufera si o dubla fractura. La final de an, dupa ce mai prinde cateva partide dupa revenire si pe fondul problemelor financiare pentru clubul sau, Eidur alege sa plece.
Prinde un transfer pe final de cariera in Belgia, la Cercle Bruge. Acum, Eidur joaca pentru Club Brugge, in ceea ce va fi probabil ultimul sau sezon ca fotbalist.
Nationala
La nationala Islandei este cel mai bun marcator din istorie: are 24 de goluri in 78 de partide, un record pentru micutul stat nordic. Chiar daca a avut in echipa un jucator atat de bun ca Eidur, Islanda nu a jucat vreodata la un CM sau la un CE.
Totusi, el a fost la un pas de un turneu final abia la 35 de ani: in urma cu doar cateva zile, Islanda pierdea barajul de calificare in fata Croatiei, iar Eidur anunta printre lacrimi ca aventura sa la nationala se termina cu regretul ca ai sai au fost la un pas de cel mai frumos moment pentru un jucator de fotbal - participarea la un campionat mondial.
Alte informatii:
- in 2003, cand juca pentru Chelsea, Eidur recunostea ca avea o problema cu pariurile: pierduse suma de 400.000 de lire in doar cinci luni
- daca trecea de Croatia, Islanda ar fi fost cea mai mica tara din istorie care juca la CM (300.000 de locuitori)
- in grupa de calificare la CM, Islanda pornea din urna a 6-a. Feroe, spre exemplu incepea calificarile din urna a 5-a...
- pana la urma, Eidur si-a condus echipa pana pe locul doi in preliminarii, cu 17 puncte, dupa liderul Elevetia (24)
- Eidur i-a avut antrenori si pe Mourinho si pe Guardiola, dar cel mai mult i-a placut portughezul, pentru 'mentalitatea sa de invingator'
- cand se va apuca de antrenorat, varful islandez crede ca echipa perfecta e o combinatie de aparare englezeasca si atac spaniol
- are trei baieti care joaca la academiile Barcelonei. Toti trei sunt talentati, iar in curand am putea sa asistam la a treia generatie Gudjohnsen care ajunge in atentia lumii.
"E un vis frumos, dar totul se termina aici. Ma gandesc cum abia in urma cu 13 ani am avut abia primul teren artificial de dimensiuni oficiale acoperit. E o realizare uriasa pentru o tara in care jucatorii tineri din echipa, care aveau cam 10 ani pe atunci, reprezinta prima generatie care joaca fotbal pe tot parcursul anului. Eu n-am avut acest noroc, mi-a fost foarte greu cand eram pusti: jucam pe podele de lemn, fotbalul nu a oferit generatiei mele pentru multe intr-o tara ca Islanda. Dar iata ca am reusit ceva in fotbal, iar pustii cu care am fost coleg au un viitor mult mai bun. Acum am pus Islanda pe harta lumii, multi au inceput sa vorbeasca despre noi abia acum. Eu sunt un norocos, ma simt ca un parinte la nationala. In plan personal nu stiu ce urmeaza, poate mai joc putin, dar mi se pare ca deja mi-am atins tintele in fotbal. Sunt fericit...", Eidur Gudjohnsen.
*Surse: Independent, Guardian
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
