Un accident la 220km/h l-a taiat pe jumatate! 11 ani mai tarziu a devenit unul dintre cei mai mari CAMPIONI ai lumii! Alex Zanardi, povestea merge mai departe!

Povestea lui Alex Zanardi este una dintre acelea pe care, desi ai vrea sa spui "NU, opreste-te, nu vreau sa mai aud asa ceva", parca tot pe atat de mult ai vrea sa o descoperi, sa-i afli finalul.

Ei bine, pentru moment nu are un final, insa primele sale capitole sunt cu adevarat demne de un best seller.

Sa incepem insa cu inceputul. Nascut intr-o familie micuta, undeva intr-o suburbie a Bolognei, Alex Zanardi s-a aratat inca de mic interesat de motorsport si de masini in general si nici macar cea mai mare tragedie a familiei sale, moartea surorii lui (atentie) intr-un accident de masina (sa fi fost un semn?!) nu l-a putut opri din drumul sau.

La doar 13 ani, dupa ce acumulase deja ceva experienta in karting, pustiul a inceput sa concureze in turnee regionale sau nationale. Asta pana in 1988, cand a avut norocul sa fie vazut de mai multi oameni implicati in fenomen, care i-au propus un loc de pilot in Formula 3, in ciuda varstei sale fragede.

In doar un an, Alex devenea cel mai bun debutant, reusea sa prinda de trei ori podiumul si doua pole-positionuri pentru echipa sa, in conditiile in care nimeni nu ii dadea vreo sansa.

Ascensiunea rapida, ghinioane mari. In 1991, la doar 2 ani de la debutul in F3, Alex prindea un post de pilot in cea mai importanta categorie din motorsport, Formula 1.

A prins intai un post de pilot de incercari, pentru ca mai apoi sa i se propuna inlocuirea accidentatului Christian Fittipaldi. Urmau pe rand contracte cu Minardi, Benetton sau Lotus.

In acelasi an, avea sa se confrunte si cu primul accident, dar si cu prima accidentare grava, dupa ce a fost lovit in timp ce se afla pe motocicleta; culmea, nu pe circuit, ci in trafic. S-a ales atunci cu cateva oare rupte, dar si cu un picior 'zdrelit' bine. In ciuda acestui eveniment, Alex a tinut sa intre pe circuitul de la Spa-Francorchamps, in Belgia, acolo unde primea inca o lovitura: un al doilea accident avea sa il trimita de urgenta la spital; si de aceasta data in stare la fel de grava.

Revenit dupa accidentare, ghinioanele pareau sa se tina scai de el, nereusind sa faca niciun punct pentru echipa sa in clasamentul F1, sezon in urma caruia, de altfel, Lotus s-a si retras din competitie.

Nu a avut succes in F1, insa avea sa faca in sfarsit cunostinta cu el in CART Champ Series. Acolo avea sa afle ce inseamna celebritatea. Dupa mai multe evenimente la Imola sau Donington, unde s-a remarcat prin abilitatile sale si reflexul iesit din comun, a fost contactat de oficialii lui Chip Ganassi Racing, fosta SABCO, echipa cu care a si semnat un contract, in ciuda opozitiei unora dintre membrii echipei care sustineau ca pilotii italieni nu sunt destul de indemanatici.

In primul sau sezon, a fost numit debutantul anului, reusind sa castige 3 curse importante si sa ia 5 pole-positionuri.

Si nu era o intamplare. Sezonul urmator avea sa faca inca o data surpriza. In 1996 avea sa ofere una dintre cele mai tari faze din istoria acestui sport, dupa ce a reusit, in ultima cursa, sa castige in fata liderului din clasamentul general. Nu a ramas insa in istorie pentru victoria sa, ci pentru modul in care a celebrat, alegand sa faca un super drift pe circuit si cateva 8-uri in fata spectatorilor.

Show-ul avea sa continue si in urmatoarele doua sezoane, pe care Alex Zanardi le-a dominat fara drept de apel.

1999, reintoarcerea in F1. Dupa doua titluri mondiale castigate, Zanardi s-a intors inca o data in competitia la care visase de mic. Insa nici de aceasta data ghinionul parca nu voia sa se desprinda de el. A semnat cu Williams, acolo unde a prins un loc in echipa alaturi de Ralph Schumacher.

Totul a fost insa impotriva sa; ba scaunul care s-a defectat, ba motorul, ba cutia de viteze care a cedat in timpul cursei, ba o manevra gresita a altui pilot. A fost abonat in acel sezon la locurile 13-14, reusind insa sa produca si o surpriza la Monza, atunci cand s-a clasat pe 7, dupa ce obtinuse locul 4 in calificari. Ei bine, long story short, sezonul nu a fost deloc bun, iar Williams a decis la final sa termine colaborarea, zvonurile spunand ca italianul s-a ales atunci cu vreo 4 milioane de dolari.

Insa nu bani erau cei mai importanti, el voia sa participe, sa castige. A revenit in CART, unde visa sa dea inca o data lovitura.

Destinul i-a dat cea mai mare lovitura. Revenit in competitia pe care o dominase in urma cu 2 sezoane, a primit imediat o oferta, semnand cu Mo Nunn. Nimeni nu isi imagina insa ce avea sa urmeze. Conducand fara probleme cursa de la Klettwitz, Zanardi a fost implicat intr-un accident catastrofal, atunci cand, in timp ce iesea de la boxe, a fost lovit de Alex Tagliani, LA 200 KM/H!!!

In urma accidentului, italianul a stat in coma timp de 3 zile, iar medicii au decis sa ii amputeze ambele picioare pentru a-i putea salva viata. Toti spuneau ca a fost un miracol ca inca mai respira, dupa ce a pierdut mai mult de jumatate din sange.

Povestea nu s-a incheiat insa aici. Divinitatea i-a dat o a doua sansa, iar el a profitat cum a putut mai bine. La doar doi ani de la teribilul moment, cand multi nici macar nu ar mai vrea sa traiasca intr-o asemenea stare, Zanardi se intorcea pe circuitul de la Klettwitz pentru a termina cursa in care era sa-si piarda viata. Conducand o masina special constuita pentru dizabilitatile sale, italianul a reusit sa termine cursa intr-un timp record, statistica aratand ca s-ar fi putut clasa al5lea in calificarile acelei editii.

Din acel moment, viata lui a luat-o de la 0. A inceput sa concureze din nou in motorsport, a castigat 4 curse in 5 sezoane si a uimit sute de mii de oameni prin ambitia sa. In acelasi timp a inceput sa fie interesat si de ciclism (pentru cei cu dizabilitati, bineinteles), acolo unde, in ciuda faptului ca s-a antrenat doar cateva saptamani, a castigat maratonul orasului New York.

O noua viata, un nou obiectiv. Descoperindu-si noua pasiune, Alex si-a fixat inca un obiectiv: sa ajunga in echipa de paralimpici a Italiei, loc pe care si l-a castigat cu multa munca si sudoare si pe care l-a rasplatit in cele din urma, dupa alti cativa ani de antrenamente, cu cel mai important trofeu din viata lui - titlul paralimpic la contratimp, la Jocurile Paralimpice de la Londra, 2012.

Acum, intrebarea este, unde se va opri povestea acestui om incredibil, povestea omului sau a jumatatii de om care a reusit sa inspire atatia oameni?