Zborul de diamant a inghetat 10 ani Planeta! Povestea emotionanta a unei romance de aur care merita lacrimi de respect: IOLANDA BALAS

Cine a fost Iolanda? Doamna inalta care v-a dat impresia ca a fost dintotdeauna in varsta, pe care n-ati cautat-o niciodata pe Youtube pentru ca Mutu tocmai facuze ceva, orice, de fiecare data mai important, pe care ati auzit-o vorbind pe subiecte 'de pista' neinteresante. Stop. Superficialul e plictisitor, iar voi sunteti aici ca sa cititi povestea unui om adevarat.

Nu stiati asta, dar Iolanda Balas e de azi in Hall of Fame-ul atletismului mondial. Pentru ca...

...deja suntem prieteni, ne permitem sa-i spunem Ioli. Asa putem intra in lumea ei, desenata pe caietul de antrenament transformat in jurnal al unei cariere de extraterestru. Daca ii intoarcem virtual paginile, ramanem cu ochii la desenul de la jumatatea agendei cartonate. Cercurile Olimpice de marimea unei monede, colorate corect, cu atentie maxima la limita chenarului. Ce sunt astea?

"La Jocurile Olimpice de la Melbourne, din 1956, am terminat abia pe locul 5. Am sarit 1,67, chiar daca toata lumea se astepta sa reusesc mult mai mult, sa fiu cel putin pe podium, daca nu ajung la aur. Sotului meu nu i s-a permis sa ma imsoteasca din cauza ca avea un frate plecat in Australia, iar comunistii credeau ca va ramane si el acolo.

Mi-a fost imposibil fara el. Cand m-am intors, am desenat pe caietul meu de antrenament, cu ajutorul unei monede, cercurile olimpice. Le-am colorat si am scris sub ele REVANSA. Nu s-a intamplat doar atunci. Timp de 4 ani, am desenat acelasi lucru pe fiecare pagina, dupa fiecare pregatire, in fiecare zi!"

Obsesie? Da. Una extrem de simpatica. Dezastrul personal din '56 n-a produs drame. A ajutat atletismul sa aiba un campion UNIC in istoria lui. Din 1957, Iolanda a acceptat ca poate sa ZBOARE. Timp de 10 ani, a distrus TOT. Cand vorbim despre tot, ne referim la 140 de concursuri castigate consecutiv. Printre ele, doua competitii Olimpice, doua campionate europene si doua universiade.

Bonus: Balas a batut de 14 ori recordul mondial si l-a adus in iunie 1958 la 1,91, performanta depasita abia dupa ce adversarele s-au asigurat ca nu le mai bantuie decat din fata TV-ului. 13 ani mai tarziu, austriaca Gusenbauer cadea de foarte sus pe saltea. Abia atunci.

Iolanda s-a batut cu toti pentru a-l avea aproape pe Hansi, antrenorul, prietenul, iubitul, sotul. Amintirea 1956. Inca o interdictie pentru jocurile olimpice din 1960, de la Roma. Revansa din agenda si desenele pentru care nu mai avea demult nevoie de moneda trebuiau respectate. "Nu te lasa sa pleci din tara? IAR? Ma duc sa vorbesc personal cu Dej!"

Iolanda a uitat de ierarhii, le-a spus comunistilor ca ea nu poate sa fie Romania cu jumatatea lipsa si l-a convins pe conducatorul statului sa-i deschida granita: "Nu am cum sa reprezint o tara care nu are incredere in mine si in sotul meu. Dej mi-a spus sa fiu linistita, se rezolva. Eram deja un nume cunoscut, insa aveam o frica pe care nu stiam daca o s-o pot depasi fata in fata cu el. Dumnezeu m-a ajutat sa fiu deasupra oricaror emotii!"

Prima saritura la Roma. Iolanda sare 1,73. Nimeni nu e nici macar aproape de ea. Balas decide ca asta trebuie sa fie concursul ei, sa umple podiumul de Romania. 1,77 la a doua incercare si 1,85 la a treia. Romania e prima. Doar pentru ca e imposibil sa nu existe locul 2 la JO, medalia de argint s-a acordat si la Roma. Desi Romania avea 14 centimetri avans!

Dupa 4 ani, la Tokyo, bara urca tot mai mult. Balas reuseste inca un aur olimpic. Sare 1,90, cu 10 centimetri mai mult decat cea mai buna incercare a adversarelor resemnate.

Iolanda a primit imnul cu dedicatie de sute de ori. I-a stiut versurile la fel cum pustii care fac azi atletism isi cunosc ringtonurile de pe mobil. Regretele ei nu se numara in euro, nici in povestile unui om batran: "Imi pare rau ca n-am apucat sa prind pista de poliuretan. Asa ajungeam sigur la cel putin 2 metri!" Atat.