Ziua in care un fotbalist si-a semnat condamnarea la moarte! Un autogol l-a ucis, MAFIA n-a stat la discutii: 40 de milioane de oameni demolati!

Andres Escobar juca fundas in nationala Columbiei intr-unul dintre cele mai asteptate turnee finale de pe continentul american. SUA organiza competitia ramasa si astazi cu cea mai mare audienta din istorie. Columbia venea in 1994, dupa ce cu patru ani in urma ajunsese doar pana in optimile mondialului din Italia. Dupa o alta ratare, capitanul echipei era ucis din plina strada de mafia drogurilor si a pariurilor din Columbia.

Tensiune si amenintare. Cand mintea cedeaza.

Sud-americanii aveau pe umeri povara unei intregi natiuni. Toti ii voiau campioni mondiali, sau macar finalisti. Jucatorii si antrenorii stiau ca acum e sansa lor, sansa celei mai frumoase generatii a fotbalului din Columbia. Apoi a inceput turneul final.

18 iunie - prima infrangere, 1-3 cu Romania lui Hagi. Tara a stat efectiv in loc la golul Regelui, victorie clara, nimic de zis. Numai ca sumele pariate de traficantii de droguri erau prea mari pentru ca o persoana sau 11 sa-si permita sa riste calificarea.

Urma meciul decisiv cu SUA. In vestiar, jucatorii erau ingroziti. Primisera un telefon de amenintare ca li se vor omori familiile din Columbia daca nu ii bat pe americani. Selectionerul Maturana stia. Cel mai afectat parea de departe, Andres Escobar.

Momentul fatal

Fundasul era lider in aparare, la cei 27 de ani ai sai. Pe urmele sale erau mai multe echipe europene intre care si Milanul, unde era chemat sa faca pereche cu Maldini. Toti tremurau, toti stiau ca milioanele de dolari pariate de mafiotii din Columbia le vor face probleme si pe teren. Nu mai erau siguri de nimic: nici ca vor juca bine, nici ca vor mai ajunge acasa, iar unii nu credeau ca isi vor mai vedea vreodata familiile.

Era 22 iunie, ora 20.05 pe Rose Bowl, din Los Angeles. Escobar incerca sa respinga o minge in propriul careu, centrata de pe stanga. Dreptul sau a impins-o insa in poarta lui Cordoba, autogol fara vreo sansa de a fi parat. Andres s-a intins pe spate, si-a pus mainile in cap. Stia ca s-a terminat: era 1-0 pentru americani, era minutul 35, iar firul de care se tineau sperantele sale parea sa se fi rupt. Si-a amintit de discutia din vestiar, de amenintari, de tot.

Americanii au mai inscris o data, iar la final, Valencia inchidea tabela: 2-1 pentru SUA. Calificarea era compromisa. VIDEO CU AUTOGOLUL

Ce a urmat dupa meci

In vestiar - teroare. Jucatorii plangeau, telefoanele sunau. Erau parintii unuia dintre ei, care anuntau ca sotia si cei doi copii ai sai fusesera rapititi. Andres Escobar privea inlemnit, se gandea la familia lui, daca ei vor pati la fel.

Vine meciul cu Elvetia - aproape ca nu a mai contat. 2-0 pentru sud-americani, iar pentru ei incepea vacanta. Iesiti din calculele calificarii, baietii lui Maturana au plecat sa viziteze SUA, unuii au plecat spre Vegas. Si Andres avea rude acolo, dar a ales Columbia, familia si Medelinul natal. Si fatal.

Drama de la Medelin

Pe 2 iulie, "Gentlemanul columbian" iesea intr-un bar alaturi de niste prieteni din Medelin, oameni cu care copilarise. Le povestea cum a fost in SUA, despre fotbal, despre familii, dar si despre temerile sale ca ar putea pati ceva. Baietii incercau sa-l linisteasca, pentru ca trecusera cateva zile de cand era 'acasa' si nimic nu i se intamplase. Inca.

Planurile pentru nunta erau gata. Logodnica sa primise deja inelul pe care il astepta de cinci ani, iar in august trebuia sa-i devina sotie.

La ora 3 noaptea, prietenii se desparteau. In parcarea localului, Andres cauta cheile masinii. Deschide si intra. In acest moment, o masina vine langa el, trei barbati coboara si incep sa-i ceara socoteala pentru golul cu SUA. Imediat ii vin in minte imagini cu cei dragi, dar si plasa lui Cordoba scuturandu-se la acea fatidica ora 20.05.

Apoi unul dintre ei scoate un pistol si trage, apoi inca o data si inca o data. De sase ori. Dupa fiecare glont care-l strapunge pe Andres, atacatorii strigau 'Goool', imitandu-l pe comentatorul care facuse la fel pe 22 iunie. Andres e lasat intr-o balta de sange. Mort. E finalul unei vieti. Fusese omul potrivit intr-un moment nepotrivit, liderii mafioti ai cartelurilor de droguri erau razbunati pentru milioanele pierdute.

Droguri, protectie si fotbal

Cu un an in urma, mafiotul Pablo Escobar (nicio legatura cu fotbalistul), cel mai mare dintre ei, era gasit vinovat pentru faptele sale si ucis de politie dupa cautari de luni de zile. El sustinea financiar echipa nationala, la fel si pe Atletico Nacional, clubul la care juca Andres, dar si multi din colegii sai din selectionata Columbiei.

Dupa moartea sa, jucatorii erau descoperiti. Oricare dintre rivalii fostului stapan putea sa se razbune, iar clipa judecatii venise.

Politia a gasit masina atacatorilor, abandonata. Fusese furata cu scopul acestei crime. Autorii au fost si ei gasiti. Intre timp, peste 120.000 de oameni il plangeau pe Andres Escobar, cele mai mari funeralii din Columbia. In SUA, la Cupa Mondiala, se tineau momente de reculegere in memoria sa.

"Justitie"

Agresorii au recunoscut ca au fost platiti sa-l ucida pe jucator. Sefii lor au mituit procurorii si nu au fost niciodata condamnati. Pana la urma s-a stabilit ca nu au vreo legatura cu cazul, iar cei care au platit au fost doar 'executantii'. Unul dintre ei, Munoz, bodyguardul unuia dintre mafioti, a recunoscut crima. El a fost condamnat la 43 de ani de inchisoare, din care, pentru buna purtare, a facut numai 11. Complicii sai, nici sefii care l-au pus sa faca asta nu au stat o ora la inchisoare.

Destramarea unui vis

Drama a lovit dur sociatatea. Copiii il aveau ca model pe Andres Escobar. Jucatorii din nationala au renuntat la fotbal, doar cativa dintre ei avand taria sa mai joace vreodata.

De nationala Columbiei s-a ales, treptat, praful. Generatia lui Escobar a mai prins un singur turneu final - cel din 1998 - cand terminau pe trei intr-o grupa cu Romania, Anglia si Tunisia. In rest nimic: 2002, 2006 si 2010 au fost doar ani de ratari, ani in care nationala celebrului Valderrama, a lui Freddy Rincon, Valencia sau Asprillia nu s-a mai regasit.

Nici spiritul lui Andres nu s-a mai regasit vreodata. Nici in acel numar doi retras pentru totdeauna, nici in acea statuie din Medelin, cu lacrimi in ochi in zilele ploioase. Visul sau fusese furat si ascuns unde fotbalul nu poate ajunge vreodata... Ironice astazi, el a scris cateva randuri pentru un ziar din Columbia, la cateva zile dupa autogol:

"Ne revedem curand, viata nu se termina aici..."