Sara Buricea (16 ani) este una dintre cele mai promițătoare junioare din voleiul românesc. Aceasta a fost deja promovată în echipa de senioare a clubului CS Dinamo, ocupanta locului secund în campionatului feminin.

Tatăl său este George Buricea, antrenorul de la CSM Constanța și selecționerul reprezentativei masculine a României. Ca jucător, acesta este cel mai titrat handbalist român de după Revoluție, cu un palmares care cuprinde 10 titluri de campion național (9 cu Constanța, 1 cu Steaua), 8 trofee Cupa României (7 cu Constanța, 1 cu Steaua), 3 Supercupa României (3 cu Constanța), semifinale în Challenge Cup (2004) și Cupa Cupelor (2006), Final Four în Cupa EHF (2014), optimi de finală în Liga Campionilor (2010), 138 de meciuri în cupele europene, peste 800 de partide în competițiile interne și 116 selecții 120 goluri la naționala României. 

"Îmi place și handbalul, dar doar să mă uit. Voleiul e un sport mai feminin"

"Am 16 ani și am început să practic volei în urmă cu șase ani. Tata a făcut sport de performanță și mereu m-a îndrumat să fac un mișcare. Toată lumea spunea să merg la handbal, numai că am ales să merg la volei. Tata nu a fost dezamăgit că am ales voleiul, chiar din contră. Mereu am fost implicată în sport, am mers la meciuri, am învățat ce înseamnă să fii devotat, să respecți un program de antrenamente, să muncești pentru a reuși.

Tata a jucat la Constanța și Steaua, rivalele lui Dinamo din handbal, dar a înțeles că era cel mai bine pentru mine să vin la acest club. Dinamo era un club foarte bun pentru junioare și acum este foarte bun și pentru senioare. Poate că sunt rivali la handbal, dar la volei clar ține cu Dinamo, nu are încotro. Ce sfaturi mi-a dat? Să muncesc mereu din greu, să nu mă dau bătută niciodată și să am țeluri cât mai înalte. 

Îmi place și handbalul, dar doar să mă uit. Am făcut puțin când eram mică, dar nu s-a lipit de mine. E un sport de contact, iar voleiul mi se pare un sport mai feminin. Handbalul nu era de mine. Voleiul îmi place mai mult și mi se potrivește. Am fost promovată în echipa de senioare, mă antrenez, dar joc mai mult la cadete și la echipa secundă din Divizia B. O să joc mai mult la senioare când voi merita, știu că trebuie să mai prind experiență, să am mai multe meciuri în picioare la categoriile mele.  


"Vreau să ajung cea mai bună voleibalistă din lume, dacă se poate"

Planul meu de viitor e să ajung în Italia sau în Turcia, unde sunt cele mai puternice campionate din lume. Vreau să joc la acea mai bună echipă de acolo și să ajung cea mai bună voleibalistă din lume, dacă se poate. E drum lung, dar muncesc pentru acest obiectiv. Cu echipa națională, clar obiectivul ar fi să ajung la Olimpiadă, acesta ar fi cel mai mare vis al meu. Mi-aș dori, dar nu depinde doar de o jucătoare, trebuie să ai o generație foarte bună. Vreau deocamdată să luăm medalie la junioare. Am avut Europenele, în această vară, ne mai trebuia un meci ca să ne calificăm la FOTE. Am jucat bine și a fost o experiență foarte bună. 

Eu sunt un suporter mai pătimaș. Tata nu zice nimic când e în tribună. Eu mereu sunt mai îngrijorată, simt o presiune chiar și în tribună. De obicei, când nu sunt la volei, trebuie să fac școală. Am teme și trebuie să rezolv tot ce ține de școală. Învăț destul de bine, materiile mele preferate sunt engleza, biologia și business-ul. E o materie numită business, încerc să învăț tot ce ține de ea, dar clar sunt mai bună la volei decât la business. Îmi place foarte mult să călătoresc. Cel mai exotic loc în care am fost până acum este Marbella, în Spania", a declarat tânăra sportivă pentru PRO TV Sport.  

Foto - Capturi video PRO TV Sport, George Buricea (FB)